S-a încheiat recent o nouă ediţie FILIT, un festival magic după cum este el descris de majoritatea participanţilor. citeste-ma.ro a invitat patru scriitori, implicaţi în această ediţie a evenimentului literar, să vă spună cu ce impresii s-au desprins măcar pentru un an de FILIT şi de Iaşi. Să-i citim, aşadar, pe George Cornilă, Andreea Răsuceanu, Cristina Hermeziu şi Marian Coman.
George Cornilă – Trei momente de la FILIT 2025
Urmăresc ce se întâmplă la FILIT de ani mulți și-n tot timpul ăsta trebuie că am scris zeci de pagini despre festivalul de la Iași. Totuși, mereu mai e ceva de spus, pentru că un astfel de megaeveniment îți oferă, cu fiecare ediție, ceva nou. S-a scris mult și despre cea de anul acesta, așa că, din dorința de a nu repeta cuvintele celorlalți, mă rezum la trei momente esențiale pentru mine.
Seara de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri“ dedicată scriitorilor ucraineni în război – Olena Herasymiuk și Pavlo Matiușa, moderați de Robert Șerban. Un dialog pe cât de răvășitor, pe atât de important pentru înțelegerea vieții și a literaturii la limita inimaginabilului. O uriașă forță care răzbate dintr-o aparentă vulnerabilitate. Am plecat de acolo, ca alte sute de spectatori, cu nod în gât, dar și cu speranță, precum și cu extraordinara antologie „Mecanisme de apărare“, cuprinzând textele a doisprezece autori ucraineni care, apărându-și țara, apără lumea așa cum o știm.
Întâlnirea Alecart din mansarda Casei Junimii, alături de Isidoros Zourgos și de Ana-Maria Lucescu, autorul și traducătoarea formidabilului roman „Câteva nopți și încă una“. Una dintre cele mai emoționante și memorabile experiențe din câte mi-a oferit scrisul. Ce minți pătrunzătoare și ce talente incredibile printre elevii de la Colegiul Național Iași și de la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă“! Este extrem de prețios ce reușesc să facă la Iași profesorii Nicoleta și Emil Munteanu, care de 17 ani formează generații de cititori, gânditori, iubitori și creatori de frumos.
Discuția cu Junot Díaz. Deși, ca în fiecare an, FILIT a avut și de data asta mulți invitați excepționali, români și internaționali, mulți îndrăgiți, scriitorul american născut în Republica Dominicană pare să fi cucerit publicul mai mult decât oricare altul. Un om dezarmant de inteligent, nostim, sincer, prietenos, vulnerabil, generos. Am povestit împreună despre superstiții, imigrație și Ceaușescu, despre legăturile neașteptate dintre Balcani și Caraibe, am râs mult. Și am avut și bucuria de a o întâlni pe Marjorie Liu, care-i de asemenea scriitoare și o prezență la fel de încântătoare.
Pe lângă acestea, au mai fost vreo două sute de evenimente. Cred că după fiecare ediție FILIT, fiecare invitat ar putea să scrie o carte despre aceste întâlniri. Sunt convins că măcar unele dintre ele au schimbat vieți.
Andreea Răsuceanu: „Un mare câștig pentru literatura română”
Festivalurile literare înseamnă, pentru mine, întoarcerea la dialogul viu, real, nemijlocit, dintre scriitor și cititor. Ele vin cu o anumită intensitate, ce însoțește un schimb esențial, petrecut datorită literaturii, cărților. Dar și cu o formă de regăsire a rostului literaturii dincolo de cărți – în întâlnirea cu celălalt, în întrebările puse de liceeni sau studenți, în felul în care vezi că romanele tale ajung la ceilalți. La FILIT, discuțiile sunt întotdeauna intense, adevărate, bine pregătite, profesioniste. M-am bucurat că anul acesta cărțile mele – O formă de viață necunoscută, Vântul, duhul, suflarea, Linia Kármán – au fost prilej pentru întrebări despre memorie, oraș, despre ce înseamnă să scrii ficțiune azi. Sunt întâlniri esențiale, pentru că ele anulează distanțele și transformă formele iluzorii, virtuale ale scriitorului și cititorilor lui în prezență fizică, în comunicare directă. Întâlnirile cu liceenii sau studenții care au citit Linia Kármán cu seriozitate, care s-au întors asupra unui pasaj sau asupra unei teme recurente din roman, au fost poate cele mai importante pentru mine. Dar, dincolo de asta, festivalul înseamnă o atmosferă extraordinară, de entuziasm față de cărți și scriitori, atât de puternică, încât pare că reușește să contamineze tot orașul. Și acesta e un mare câștig pentru literatura română.
Cristina Hermeziu – Iașul crede în literatură
Ce ediție! La Serile FILIT s-a discutat literatură, aș zice cu simplitatea inimii pe masă, atunci când Junot Diaz, deschis confesiunilor din copilăria cu un tată autoritar, a mărturisit și depresia de scriitor cu cărți gata să fie date la topit. S-a discutat literatură cu creion și radieră în mână prin Tracy Chevalier, care a povestit cum își corectează de câteva ori pe hârtie, obsesiv, poveștile (și asta, aș adăuga, în epoca terifiantă care de abia începe a cărților scrise de IA). S-a discutat literatură cu vaselină și șurubelnițe la vedere, odată cu Michel Bussi care a destructurat îndelung, ca la un masterclass, rotițele suspensului. S-a discutat literatură cu drone deasupra capului, spaima în carne și cuvântul drept viață, ca în postura demnă a poeților ucraineni. Mi s-a părut foarte emoționantă și puternică mărturia celor doi scriitori ucraineni, Olena Herasymiuk și Pavlo Matiușa, primii invitați la Serile FILIT. Literatura e o formă de supraviețuire, de rezistență – am avut sentimentul, ascultându-i în dialog cu Robert Serban, că aceste vorbe nu mai sunt doar un slogan, ci chiar acoperă o (cruntă) realitate.
Ca niciodată, parcă, înainte, scriitorii străini invitați s-au arătat a fi destul de mult oameni, iar întrebările din public – excelente de multe ori, i-au (psih)analizat până departe. Va rămâne antologic cum Tracy Chevalier a construit live, pe scena naționalului ieșean, între ironie, umor și emoție, o bijuterie de povestioară, odiseea ei de stat la rând la Sfânta Parascheva, la Mitropolia din Iași. Cu tot cu cliffhanger și cu catharsis puse unde trebuie…
Dacă moderatorii sunt și ei oameni – unii tot timpul cu plasa de siguranță a planului de interviu larg desfășurată, alții și cu focuri spontane de artificii în dialog, în schimb interpreții și traducătorii – nu, ei nu sunt oameni, ei sunt zei.
Una peste alta, ediția a 13-a a FILIT Iași s-a așezat matură, cu răpăieli de ploaie și de fraze memorabile, cu curcubeie de emoții și de validare pe cer. De la FILIT Iași păstrez cu sfințenie nu doar ecusoane, ci și profesiuni de credință. „Din moment ce a fost inventată, literatura nu va muri.” Îl cred pe cuvânt pe Lucian Dan Teodorovici, scriitor, director al Muzeului Naţional al Literaturii Române Iași și artizan, împreună cu echipa sa, al unui festival uimitor. Cu profesionalism și dăruire au transformat Iașul într-un oraș care, orice ar fi, crede în literatură.
FILIT e despre oameni și cărți, FILIT e despre selfie-uri în tandem sau grup, FILIT et despre îmbrățișări. Cred că e primul an când am făcut mai puține fotografii și am îmbrățișat mai mult. Fie oameni, fie cărți. Îmbrățișări deschise pentru Amelia Gheorghiță, Monica Salvan, Florin Lăzărescu, Lucian Dan Teodorovici și echipele lor știute și neștiute. Îmbrățișări stolurilor verzi de voluntari, între care Teodora Avădăni, voluntara mea – mic și solar înger păzitor, care mi-a ținut loc de parcare, după ce am stat o oră și jumătate în ambuteiaje, la Iași, în drum spre evenimentul FILIT, unde o pagină din romanul „Nickel” urma să fie tradusă de liceeni. Am plecat de la FILIT și cu această bucurie că romanul „Nickel”, apărut la editura Cartier, a ajuns și la câțiva cititori speciali ai acestui festival singular. Corina Ungurean și elevii săi de la Liceul Mihai Eminescu din Iași l-au analizat și apoi au tradus „Epilog II” în franceză. Iau cu mine această imagine-definiție pe care ei au găsit-o lumii din carte: relația dintre muncitorii români și muncitorii francezi e ca și cum ai încerca întruna să amesteci ulei și apă. N-aș fi știut să o spun mai bine. Poate că la fel, pendulând între două lumi, mă trezesc că limba și literatura română se ridică tot timpul deasupra. Echipa care organizează Festivalul Internațional de Literatură și Traducere de la Iași o știe legitim deja de 13 ediții.
Marian Coman – Sângele care ne curge prin vene
Am locuit în Iași, de la 1 octombrie, până astăzi, în cadrul unei rezidențe literare FILIT acordată de Muzeul Literaturii, lucru care m-a transformat în invitat special al Festivalului. Am văzut, așadar, cum a fost ridicată Casa FILIT în Piața Unirii și cum a fost, apoi, demontată. Am văzut energia aceea crescând în mijlocul Iașiului, altcumva decât la edițiile precedente la care am fost invitat fiindcă, acum, am fost martorul devenirii și revenirii.
Cu ce am rămas după FILIT 2025? În primul rând, cu întâlnirile cu adolescenții de la Școala Varlaam din Iași, unde, împreună cu Radu Vancu, am avut parte de o chimie specială, de întrebări inteligente și de comentarii pertinente. Am rămas cu întâlnirile emoționante cu adolescenții din Pașcani și Târgu Frumos, de unde am primit apoi unul dintre cele mai răvășitoare mesaje din partea unei cititoare, o elevă instituționalizată care și-a găsit în literatură o cameră de refugiu, un spațiu sigur în care întunericul nu încape. Am rămas cu discuția despre scriitori și inteligența artificială moderată de Alex Ciorogar și cu momentul Sânzianei Bălţătescu care a adus la un loc, în fața unor adolescenți curioși o compozitoare, o actriță, o pictoriță, un manager cultural și un scriitor. Am rămas cu extraordinara expunere a regizorului Cristian Mungiu, dar și cu întâlnirile în cascadă pe care le-am avut cu scriitori, cititori, traducători, librari, editori, agenți, profesori și elevi, voluntari și jurnaliști. Am rămas cu performance-ul poeților ucraineni de la Noaptea Poeziei, poeți veniți de pe front, scriitori pentru care cuvintele miros a pământ, a tranșee, a bombardamente și a moarte. Am rămas cu toate astea și cu multe altele, dar cel mai mult și mai mult am rămas cu senzația că sunt viu. Că suntem vii. Și că sângele care ne curge prin vene este literatura.
Sursa fotografiei reprezentative: FILIT Iaşi – Facebook
Susţine citeste-ma.ro:
scrie un comentariu