Editura Litera vrea să bucure un cititor care îndrăgeşte cărţile din colecţia Clasici contemporani Litera: trei dintre cele mai recente apariţii, abia publicate şi lansate la Gaudeamus 2018 – „Sfârșitul lui Eddy Bellegueule” de Édouard Louis, „Toamna” de Ali Smith şi „Persoana întâi” de Richard Flanagan.
UPDATE:
Câştigătoarea concursului este Cosmina, autoarea comentariului cu nr. 38. Felicitări, Cosmina! Vei primi un email la adresa furnizată când te-ai înscris în concurs (poate e bine să verifici şi în spam). Lecturi plăcute!
––––-
Astfel, aşteptăm răspunsurile voastre la următoarea întrebare (dublă): ce aţi mai citit din colecţia Clasici contemporani/moderni şi ce v-a plăcut cel mai mult?
Comentariile trebuie făcute la acest articol până duminică, 2 decembrie 2018, ora 24. Nu uitaţi că, pentru a fi aprobat, comentariul trebuie să fie însoţit de o adresă de email validă (pentru a comunica ulterior, în eventualitatea că veţi câştiga pachetul de cărţi). De la o adresă de email se poate înscrie în concurs un singur comentariu (condiţie valabilă şi pentru acelaşi IP). Câştigătorul va fi desemnat cu ajutorul random.org.
Detalii despre cele trei cărţi
„Sfârșitul lui Eddy Bellegueule” de Édouard Louis
„În fiecare dimineață, în baie, îmi repetam neîntrerupt aceeași propoziție: Azi voi fi un dur”. Cea mai mare dorință a lui Eddy Bellegueule, un băiat dintr-o familie săracă din nordul Franței, este să fie un macho în ochii familiei și ai vecinilor săi. Dar, din copilărie, a fost diferit: a avut gesturi efeminate, a fost precoce din punct de vedere intelectual și atras de alți bărbați.
Tradus deja în douăzeci de limbi, Sfârșitul lui Eddy Bellegueule surprinde violența și disperarea vieții într-o localitate muncitorească din Franța, fiind, de asemenea, un portret sensibil al copilăriei și al trezirii instinctelor sexuale. Édouard Louis scrie din propria experiență, cu o sinceritate și cu o inteligență pline de compasiune. Rezultatul – un triumf de critică și de public – a făcut din el cel mai celebru scriitor francez din generația sa.
„Sfârșitul lui Eddy Bellegueule marchează începutul unei cariere scriitoricești remarcabile.” – The Washington Post
„Toamna” de Ali Smith
Toamna. Anotimpul cețurilor și al rodniciei. Doi vechi prieteni – Daniel, un centenar, și Elisabeth, născută în 1984 – privesc atât în viitor, cât și în trecut, în vreme ce Marea Britanie este divizată de o vară istorică, de evenimente care se întâmplă o dată într-o generație. Iubiri se nasc, iubiri se sting. Speranța își dă mâna cu lipsa de speranță. Anotimpurile se succed, ca întotdeauna.
Meditație luminoasă asupra semnificației abundenței și a recoltei, Toamna este primul roman din Cvartetul anotimpurilor al lui Ali Smith, o carte ce aruncă o privire atentă asupra vremurilor noastre, o poveste de neuitat despre înaintarea în vârstă, timp și iubire.
„Ali Smith are o minte sclipitoare. Toamna este un roman teribil de emoționant în evaluarea sa ludică, surprinzătoare și emoționantă a ceea ce înseamnă să fii viu în vremuri sumbre.” – The New York Times
„Persoana întâi” de Richard Flanagan
Kif Kehlmann, un scriitor tânăr și fără un ban, este sunat în plină noapte de Siegfried Heidl, un escroc notoriu, director executiv al unei renumite corporații. Pe cale să ajungă la proces pentru fraudarea mai multor bănci de 700 de milioane de dolari, Heidl îi cere lui Kehlmann să îi scrie memoriile în numele său. Are șase săptămâni ca să scrie cartea, pentru care va primi 10 000 de dolari.
Dar, pe măsură ce scrisul avansează, Kehlmann începe să se teamă că este corupt de Heidl. Cu cât termenul se apropie, îi este tot mai neclar dacă el scrie memoriile lui Heidl sau dacă Heidl îi rescrie lui viața și viitorul. Tot ceea ce era sigur devine nesigur, iar el începe să se întrebe cine este Siegfried Heidl și cine este Kif Kehlmann…
În același timp captivantă, comică și înspăimântătoare, Persoana întâi este o călătorie de neuitat în miezul epocii noastre.
„Romanul, cu secvențele sale retrospective și cu dialogul ciclic, cu scenele sale inteligente de naștere și, în cele din urmă, de moarte, este enigmatic și fascinant.” – The New Yorker
Svetlana Aleksievici-Razboiul nu are chip de femeie
ufff, atatea titluri din colectie care mi-au placut enorm! cred insa ca cel mai aproape de suflet mi-a ramas „O cale ingusta spre nordul indepartat” a lui Richard Flanagan.
Sunt o cititoare constantă a volumelor apărute în colecția „Clasici contemporani Litera”. Mi-au plăcut multe dintre romanele publicate, dar mă voi opri asupra a trei dintre cele care mi s-au părut cele mai bune: Linia frumuseții, de Alan Hollinghurst, Noduri, de Domenico Starnone și o carte absolut zguduitoare, profundă, dură, care îți taie respirația, O viață măruntă, de Hanya Yanagihara. Felicitări!
Am citit romanele „Ordinea de zi” și „Scurtă istorie a șapte crime”. Cel mai mult mi-a placut „Ordinea de zi”.
De la Litera, colecția clasici contemporani, am mai citit (recent) Marrylenne Robinson – Acasă, Moartea unei călăuze pe râu (care mi-a plăcut enorm), iar zilele acestea mă voi apuca și de Noduri – Domenico Starnone. 🙂
Lecturi plăcute tuturor.
Jan Guillou – Răul. Subiectul in principal (mereu actual) si traseul personajului pe tot parcursul romanului.
Flannagan, Alice Munro, am cam toata colectia, fiindca mi se pare foarte buna
O viata marunta – Hanya Yanagihara, Acolo unde imi bate inima – Sebastian Faulks, Valetul de pica – Joyce Carol Oates,
Ultima a fost Linia frumuseții, un roman tulburător. E destul de greu de ales căci toate cărțile acestei colecții sunt de o valoare literară importantă.
Am citit Războiul nu are chip de femeie și America, minunate cu niste povești marcante. Urmează să citesc Cum sa bati din palme cu o singura mana.
Ordinea de zi, Soldaţi de zinc, Ultimii martori, Războiul nu are chip de femeie, toate cele patru titluri au ilustrat fără menajamente un adevăr crud, dramatic, realitatea feroce dincolo de titlurile din ziare, de propaganda oficială.
Ordinea de zi…a fost gutural si interesant
Ordinea de zi, mi-a placut povestea relatarii istorice.
Am citit noi – David Nicholls, Sa bati din palme cu o singura mana – Richard Flanagan, Valetul de pica – Joyce Carol Oates si O viata marunta – Hanya Yanagihara. Dintre cele enumerate mai sus, „O viata marunta” este cartea care mi-a placut cel mai mult.
Revolutionary road și Parada de Paște de Richard Yates și Ordinea de zi de Eric Vuillard
Primele cinci volume din Lupta mea de Karl Ove Knausgård. Mi-a plăcut doza de exhibiționism cu care povestește naratorul detalii personale despre sine și cunoscuți. Nu sunt cărți mai mari decât viața, nu sunt scrise după un scenariu prestabilit, nu se simt regizate. Nu sunt „create”, ci mai degrabă înregistrate în scris și donate domeniului public, prin autenticitatea vocii narative.
Am citi Debora Levy “lapte fierbinte” despre care cred ca intra in categoria “clasici” dar am multe alte carti de la Litera in Biblioteca. Pe noptiera asteapta “trenul lui Lenin” si “Povestea mea” pe care nu am apucat inca sa le parcurg. Cartile de la Litera Mica sunt pe placul baietilor mei
Karl Ove Knausgard Lupta mea volumul 1 si 2 , Alice Munro Draga viata , Ura , prietenie , dragoste , casatorie , Prea multa fericire , Fugara , Elizabeth Strout Fratii Burgess si Olive Kitteridge . Locul 1 si preferata mea Alice Munro .
„Ultimii martori” de Svetlana Aleksievici m-a ravasit pur si simplu prin descrierea razboiului din perspectiva unor copii marcati de acesta pe viata.
„Razboiul nu are chip de femeie”. Mi-a placut stilul in care a fost scrisa. Este o carte pe care nu o poti uita usor. Foarte mult mi-au placut si „Ordinea de zi” si „Soldatii de zinc”.
Lupta mea, Karl von Knausgard (toate volumele)
Am mai citit seria Lupta mea de Knausgaard și Olive Kitteridge, respectiv Numele meu e Lucy Barton de Elizabeth Strout.
Dar preferata mea ramane autobiografia lui Knausgaard, este incredibila.
„O cale ingusta spre spre nordul indepartat” – Richard Flanagan si „Ordinea de zi” – Eric Vuillard.
Am mai citit “O viata marunta”, care nu m-a impresionat atat de mult, mi se pare ca e mult prea laudata.
“Ultimii martori”, absolut superba.
“Zile fara sfarsit”
“Drumul spre casa” cred ca e favorita mea deocamdata 🙂
Revoluționar road, R.yates, Soldații de zinc și Ultimii martori de S. Aleksievici. Puternice si tulburătoare. Ma bucur mult ca publicati titluri de Ali Smith, sper sa apara toate anotimpurile.
Am citit „O viata marunta” carte care m-a marcat si m-a cucerit iremediabil.
„O viață măruntă” de Hanaya Yanagihara, o carte care te seduce și te cutremura în aceeași măsură.
”Războiul nu are chip de femeie” de Svetlana Aleksievici
Toate volumele lui Alice Munro și primele cinci volume din seria Lupta mea a lui Knausgard.
Prima care imi vine in minte, direcr proportionala cu impactul pe care l-a avut asupra mea, este O viara marunta. Toata cartea am oscilat intre momente de frumusete atotcuprinzatoare si rautate care imi dadea fiori. Mi-ar fi placut sa intru in carte sa ii imbratisez pe toti, incepand cu Jude.
Am citit câteva cărți din colecția ”Clasici contemporani”, cărți memorabile: seria ”Lupta mea” de Karl Ove Knausgard și ”Războiul nu are chip de femeie” de Svetlana Aleksievici.
Din colectia clasici contemporani nu am citit nimic, din colectia clasici moderni – Oscar Wilde, Portretul lui Dorian Grey.
Menționez aici doar „Acasă”, de Marilynne Robinson, și „Lupta mea”, de K. O. Knausgard (cele cinci volume). Aștept cu nerbăbdare a șasea carte.
Acum două zile am terminat de citit „Linia frumuseții de Alan Hollinghurst.
Eric Vuillard -Ordinea de zi, Sebastian Faluks – Acolo unde imi bate inima, Hanya Yanagihara- O viata marunta si multe altele. Preferatele mele sunt volumele lui Karl Ove Knausgard din seria Lupta mea.
O viață măruntă, de Hanya Yanagihara, Ordinea de zi, de Eric Vuillard, Prea multă fericire, de Alice Munro, Sticletele, de Donna Tartt, Ultimii martori, de Svetlana Aleksievici. Cel mai mult mi-a plăcut „Sticletele”, o carte mare și la propriu și la figurat.
Colectia Clasici Contemporani de la Litera estr si una dintre preferatele mele, iar un acest an am citit destul de multe carti din colectie. Printre ele ar fi Raul (Jan Gillou), Ordinea de zi (Eric Vuillard), Razboiul nu are chip de femeie (Svetlana Aleksievici), Sticletele (Donna Tartt). Cel mai mult insa mi-a placut O viata marunta ( Hanya Yanagihara).
„O viață măruntă”, de Hanya Yanagihara, mi-a plăcut cel mai mult. Am mai citit „Ultimii martori”, de Svetlana Aleksievici și primul volum din „Lupta mea”, de Karl Ove Knausgard.
“O viata marunta” Hanya Yanagihara
„O viață măruntă” este cartea care mi-a plăcut cel mai mult din întreaga colecție; este minunată! ❤️
„O viață măruntă”, de Hanya Yanagihara. Nu cred că am citit o altă carte care să mă macine atât de tare.