În „Noaptea dintre lumi”, Irina Georgescu Groza spune povestea unei adolescente cu un profil mai puţin comun: Ana are părul alb şi locuieşte cu mama şi cu bunica. Totul se petrece în anii 80, iar tatăl fetei se pare că a intenţionat să fugă din ţară, ca un deschizător de drum pentru familie.
Lipsa tatălui se resimte profund în viaţa fetiţei. Asta, pentru că mama este afectată de lipsa soţului şi încearcă pe toate căile să-i dea de urmă, iar bunica ajunge să fie anchetată de Miliţie din acelaşi motiv. Figurile masculine din cotidianul Anei nu sunt dintre cele mai încurajatoare: băieţi aroganţi şi violenţi (Şpiţ, Ovi, Coto) ori vecini primitivi, precum administratorul Chiriţă, fost colonel în armată.
Trebuie amintit şi cadrul sumbru în care şi-a dezvoltat povestea Irina Georgescu Groza: marginea oraşului Constanţa, în vecinătatea unui cimitir şi pe fondul unei ploi aproape fără sfârşit, care inundă cimitirul şi duce la evacuarea celor care locuiesc în apropiere.
În acest context, Ana simte că renaşte când se îndrăgosteşte de profesorul ei de engleză. Domnul Pintea pare să fie şi tată şi iubit pentru adolescenta neînţeleasă, însă totul se opreşte brusc în urma unui accident. Este pragul pe care Irina Georgescu Groza l-a trecut pentru a-şi duce proza dincolo de realism, personajul ei intrând în legătură cu o fiinţă fantastică, Lumen, şi trăind o perioadă într-o clinică, despre care ceva mai târziu nu ţi-e clar dacă face parte din lumea adevărată sau din visul fetei.
Abia la final legi mai bine lucrurile între ele şi ţi-e aproape limpede ce şi cum s-a întâmplat. Deşi finalul, chiar ultimele două-trei pagini, scrise cu măiestrie, orientează proza spre o zonă incertă şi iar te întrebi dacă a fost chiar cum ai crezut tu sau altfel, dacă e vorba de vis sau imaginaţie şi dacă povestea asta se termină bine sau nu.
Romanul este concentrat pe drama cu mai multe feţe prin care trece Ana, o fiinţă parcă predispusă la suferinţă şi neîmplinire. Mi-a plăcut trecerea în realism magic – chiar o surpriză foarte plăcută de la Irina Georgescu Groza – şi felul în care a fost prezentată viaţa la bloc în anii 80. Mi-aş fi dorit un plonjon mai adânc în destinul părinţilor şi al bunicii în legătură cu dorinţa lor de a pleca din ţară, însă povestea a fost concentrată pe felul în care înţelegea situaţia Ana, care oricum nu avea acces la toate informaţiile.
Din punctul meu de vedere, cartea este o reuşită, pasul aşteptat de la Irina Georgescu Groza după volumul de proză scurtă, „Dincolo de ferestre”, cu care a debutat acum doi ani, la Casa de pariuri literare. Fără să fi ştiut dinainte subiectul, m-am aşteptat la o poveste mai uşoară – poate coperta să mă fi influenţat – însă romanul acesta s-a dovedit foarte dur. O lectură care curge, pentru că are ritm şi nu simţi deloc că te-ai împiedica, însă nu ai cum să rămâi indiferent la tristeţea şi dramatismul ei.
Irina Georgescu Groza, „Noaptea dintre lumi”, Editura Nemira, 2018, 272 de pagini
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu