A fost plăcută întâlnirea cu Salman Rushdie. Scurtă, dar intensă. Florin Iaru a făcut introducerea şi a încercat să fie o gazdă bună pentru scriitorul indian de pe scena Teatrului Odeon.
După ce a umplut cu succes minutele de întârziere ale lui Rushdie (am aflat că se pronunţă Ruşdi, nu Răşdi), Florin Iaru a invitat publicul să urmărească un filmuleţ realizat de TVR Cultural, despre cum este perceput Rushdie în România.
A urmat lectura din romanul „Seducătoarea din Florenţa”, după care scriitorul a fost expus „sesiunii” de întrebări. Florin Iaru, vizibil emoţionat, a fost ajutat în discuţia cu Rushdie de Bogdan-Alexandru Stănescu, directorul editorial pe Bucureşti al Poliromului, care a urcat pe scenă şi a citit câteva întrebări din partea publicului. Oricum, s-a ieşit binişor din situaţie (Rushdie afişa ceva nedumerire privindu-l pe Iaru), iar seara literară s-a terminat după o oră şi 20 de minute (prea puţin), când a început concertul trupei Grimus (numele unei cărţi semnate Rushdie; „dintre cărţile mele, „Grimus” este cea care-mi place cel mai puţin”, a spus scriitorul cu francheţe). Pentru cei curioşi, am notat câteva idei:
„Nu mă aşteptam să am atât de mult succes. Am fost surprins să văd că oamenii chiar dau bani pe cărţile mele.”
Cu privire la curaj şi în legătură cu publicarea „Versetelor satanice”:
„Când am scris „Versetele satanice”, m-am gândit că nu avea să fie decât următorul meu roman. Nu am luat în calcul riscul. Oricum, „Versetele”, pentru mine, erau mai puţin politice decât romanele precedente. Mă gândeam mai mult la riscul artistic al cărţii, decât la cel politic”.
„De la Khomeini, singurul lucru pe care aş fi putut să-l primesc şi să fie mai rău decât o cronică proastă ar fi fost o cronică bună. Despre subiectul acesta nu vreau să subliniez decât că dintre noi doi, el este mort.”
„Oamenii trăiesc două visuri diferite: de a rămâne acasă şi de a pleca. Visul de a pleca de acasă este substanţa oricărei opere de artă.”
A fost întrebat cum s-ar descrie obiectiv într-un dicţionar al scriitorilor contemporani.
„Scriitor foarte talentat. Citiţi-mi toate cărţile deodată… Vorbind serios, sunt foarte subiectiv cu mine însumi. Dar cred că pot spune că sunt un scriitor al metropolei. Pentru mine, rural înseamnă vaci.”
„Lumea care nu mi-a citit cărţile crede că scriu complicat şi fără umor. Eu spun că romanele mele nu sunt complicate şi au umor.”
„Forţa directoare din spatele politicii este efortul de a câştiga şi a menţine puterea.”
„Voi scrie până nu o să mai pot. Vă place sau nu, eu o să continuu cât mă vor ţine puterile.”
La capitolul scriitori contemporani preferaţi, Rushdie a vorbit despre nord-americani, latino-americani (în special generaţia realismului magic, dar nu numai), plus Gunter Grass, Milan Kundera sau Italo Calvino şi, nu în ultimul rând, romanul rus (Tolstoi, Nabokov şi Bulgakov au fost trei nume amintite).
Supereroul preferat: Superman.
„Sunt cam demodat din punctul ăsta de vedere, dar cred că trebuie să respecţi pe oricine-şi poartă lenjeria roşie peste costum. Batman e psihotic, iar Wolverine are prea mult păr pentru gustul meu.”
Sursa foto: http://www.revistavip.net/
scrie un comentariu