Ţin minte că încercasem să citesc debutul Simonei Goşu, „Fragil”, o carte premiată şi foarte lăudată în online, însă nu reuşisem dintr-un motiv pe care-l considerasem deopotrivă îngrijorător şi amuzant: nu mă puteam racorda la stil. Nu mi se mai întâmplase cu niciun alt autor, însă alternanţa de dialoguri şi ilustrări ale faptelor personajelor mi se părea prea rapidă, iar mintea mea nu se putea racorda. Ca o maşină la care schimbi pragul de viteză prea brusc, înainte ca aceasta să intre în regimul potrivit, iar motorul se îneacă şi simţi cum spatele ţi se dezlipeşte brusc de spătar, pentru a reveni scurt în poziţia anterioară. Era ceva incomod în scriitura Simonei Goşu. Însă asta nu m-a împiedicat să-i mai dau o şansă.
Spre deosebire de „Fragil”, o colecţie de proză scurtă, „Stela” este roman. Şi chiar dacă m-am reîntâlnit cu problema de la prima carte, am avut ceva mai multă răbdare. Şi aici, dacă încerci primele rânduri sau 2-3 pagini, vezi cum plonjezi direct într-un univers care-ţi este redat ca şi cum ai privi totul printr-o lentilă încă murdară, la care fotograful şterge de zor. Detaliile se lasă descoperite cu zgârcenie, e multă gestică, mult dialog care deşi include replici scurte e greu de legat de istoricul celor care dialoghează, încă nişte necunoscuţi de care abia te legi, aşadar lumea narativă pare greu de asimilat. Însă e ok dacă mergi mai departe, iar structura cărţii te stimulează să mai încerci puţin, să mai avansezi câteva pagini, şi asta e o şmecherie care m-a câştigat.
„Stela” e scris pe capitole care corespund zilelor săptămânii, de luni până sâmbătă, Stela fiind o menajeră abia trecută de 50 de ani, căsătorită cu Mircea, care munceşte la teatru, şi care are doi copii: o fată, Lăcrămioara, emigrată în UK (nu se poate întoarce, pentru a nu pierde custodia copilului) şi un băiat, Emanuel, din câte am reţinut, un fel de ajutor la o sală de sport, oricum nu ceva foarte „bazat” profesional. Cu ambii copii, Stela a pierdut conexiunea, din cauze complexe ce ţin în special de dorinţa ei de control. Cu Mircea pare să se înţeleagă mai bine, poate şi pentru că acesta face parte din aceeaşi generaţie cu ea, însă în mod sigur datorită caracterului şi firii lui: mult mai echilibrat, cu mai multă inteligenţă emoţională, Mircea e balanţa pe care mi-ar fi plăcut să o văd mai atent prezentată în roman, dacă acesta din urmă nu ar fi avut intenţia de a o urmări în principal pe Stela.
Stela este o fostă contabilă ori gestionară, care şi-a tot pierdut serviciul, din motive care, veţi vedea, contează în aprecierea generală a cititorului. Iar mai presus de toate, în destinul ei contează faptul că şi-a pierdut casa, una pe care autorităţile decid să i-o redea unei foste proprietare de la care fusese luată abuziv prin naţionalizarea din perioada comunistă. Aşadar, dacă luăm în calcul complicaţiile pe care Stela le are în relaţiile cu cei doi copii şi suferinţa ei provocată de pierderea casei şi, implicit, obligativitatea de a trăi la bloc, avem cât de cât imaginea unei vieţi apăsătoare.
„Se uita afară prin gratiile ferestrelor de la parter şi îşi amintea crengile copacilor prinse în sârma ghimpată din vârful zidului. Asta era ea acum, o creangă agăţată în sârme.”
Zilnic, odată cu serviciul ei de menajeră, Stela intră în universul casnic al unor familii bucureştene şi astfel are acces la câteva alte lumi oarecum asemănătoare cu lumea ei de acasă, însă atât de esenţial diferite de a ei. Iar ceea ce mi-a plăcut aici, şi prin asta m-a câştigat de cititor Simona Goşu, este că s-a folosit de structura cărţii pentru a-şi colora personajul. Stela devine completă în relaţie cu fiecare familie cu care interacţionează. Ea nu s-a priceput să-şi asculte copiii, însă se consideră potrivită pentru a da sfaturi de parenting. Este harnică, organizată – şi ţine la felul personal de a împărţi munca, sensibilă, însă nu ar strica dacă ar putea fi ceva mai discretă. Confidenţele dintr-o casă ajung odată cu ea în celelalte case pe care le îngrijeşte, după cum şi soţul trebuie să-i asculte părerile cu privire la cei pe care-i vizitează.
„Dacă se uita în urmă, își dădea seama că au fost perioade când își chinuise familia, tânjind după lucruri fără rost, fără să vadă că oamenii cei mai importanți erau lângă ea. Alergase după cai verzi pe pereţi, dorindu-şi mereu un serviciu mai bun, visându-se cine ştie ce manager și acum, culmea, când căzuse într-o prăpastie profesională, era împăcată cu meseria de menajeră. Ani la rând refuzase să ia în calcul posibilitatea pierderii casei și, când s-a întâmplat, tot pe ai ei îi cicălea, neacceptând situația.”
Având reperul unei femei trecute de 50 de ani din societatea de azi, mulţi dintre cititori se vor regăsi în acest roman, ca membri ai unor familii în care astfel de „personaje” încă există. Stela este un exemplu dintr-o generaţie care vine ceva mai târziu decât baba comunistă a lui Dan Lungu şi îmi pare mai apropiată de mama din romanul Mariei Orban, „Oameni mari”. E genul de femeie educată în comunism, cu aşteptări uriaşe, însă neacoperite, mai degrabă impotentă din punct de vedere al inteligenţei emoţionale, însă până la un punct cu o părere relativ bună despre sine. Când realitatea ajunge din urmă adevărul, totul se surpă, ca o fundaţie ridicată pe nisip, iar Stela trăieşte situaţia aceasta. Simona Goşu îi oferă o alternativă la sfârşitul romanului, una surprinzătoare şi nu ştiu cât de elegantă stilistic. Aşteptam oarecum altceva, însă eu am fost mulţumit că am dus la capăt această carte ţinând cont de dificultăţile anterioare.
Până la urmă, „Stela” o să mă întoarcă la „Fragil”, pentru că acum sunt dispus să-i mai dau o şansă debutului Simonei Goşu. Rămâne senzaţia de dificultate când scriitoarea trece de la dialog la expunere din cauza nenumăratelor şi rapidelor schimbări dintr-o direcţie în alta, însă mi se pare că lumea pe care ea o expune este credibilă şi că vorbeşte despre chestiuni din imediatul fiecăruia. Mulţi au o Stela, sau măcar o parte dintr-o Stela în propria familie. O fiinţă care se vrea dominatoare, deşi a eşuat emoţional.
Simona Goşu, „Stela”, Editura Polirom, anul publicării: 2023, nr. pagini: 248
Puteţi cumpăra cartea de la:
…iar dacă doriţi să susţineţi citestema.ro (mulţumiri!):
[…] Cartea […]