O carte pe care iubitorii de istorie nu ar trebui să o rateze: „Titani ai istoriei – Giganții care ne-au modelat lumea” (de Simon Sebag Montefiore), la Editura Litera, din 19 iulie.
Personajele gigantice ale istoriei – de la Mozart la Michelangelo, de la Shakespeare la Einstein, de la Henric al VIII-lea la Hitler, de la Ecaterina cea Mare la Margaret Thatcher și de la Iisus Hristos la Ginghis Han – au dus existențe pline de dramatism și de aventură, de desfrâu și de crime, ne-au format lumea și ne vor modela viitorul. Simon Sebag Montefiore ne repovestește viețile titanilor care au schimbat cursul istoriei – regi, împărătese, cuceritori, sultani, curtezane, profeți, artiști și nebuni –, personaje pe care ar trebui să le cunoaștem cu toții și evenimente pe care nu ar trebui să le uităm niciodată.
„Un catalog cronologic de primă clasă, palpitant şi plin de informaţii.“ – Daily Express
„Eseuri biografice despre toţi suspecţii de serviciu… Un tur cu «cel bun, cel rău şi cel urât».“ – Mail on Sanday
Fragment
În copilărie, am citit o scurtă prezentare – asemănătoare celor din această carte – despre lumea înfiorătoare a lui Iosif Stalin. M‑a provocat îndeajuns cât să mă determine să citesc mai multe despre acest subiect. Mulți ani mai târziu, studiam arhivele rusești și făceam cercetarea necesară pentru redactarea cărții mele despre Stalin. Intenția mea este ca aceste scurte biografii să‑i inspire și să‑i îndemne pe cititori să afle mai multe despre aceste personalități extraordinare – despre bărbații și femeile care au creat lumea în care trăim astăzi.
Dar istoria nu este doar o succesiune spectaculoasă de evenimente formidabile și palpitante din vremuri apuse: ca să înțelegem prezentul și viitorul, trebuie neapărat să înțelegem trecutul. „Cine controlează trecutul controlează viitorul“, a scris George Orwell, autorul romanului 1984, iar „Cine controlează prezentul controlează trecutul“. Referindu‑se la Napoleon și la nepotul său Napoleon al III‑lea, Karl Marx a glumit spunând că „toate evenimentele și personajele istorice se repetă – prima dată ca tragedie, a doua oară ca farsă“. Marx s‑a înșelat în această privință – așa cum s‑a înșelat și în multe altele: istoria nu se repetă, însă este înțesată de numeroase avertismente și lecții. Marile figuri ale istoriei au studiat trecutul, pe bună dreptate, pentru a fi capabili să guverneze prezentul. De pildă, trei dintre cei mai monstruoși criminali ai secolului XX, Hitler, Stalin și Mao – toți prezenți în această carte –, au fost pasionați de istorie și și‑au petrecut o mare parte a tinereții lor irosite, dar și din anii în care s‑au aflat la putere, citind despre propriii idoli din trecut.
Când Hitler a ordonat uciderea în masă a evreilor europeni în timpul Holocaustului, el s‑a simțit încurajat de masacrele comise de otomani împotriva armenilor în timpul Primului Război Mondial: „Cine‑și mai amintește acum de armeni?“, a cugetat el. Masacrele armenilor apar în această carte. Când Stalin a ordonat Marea Teroare, el a privit în urmă la atrocitățile comise de eroul său, Ivan cel Groaznic: „Cine‑și mai amintește acum de nobilii uciși de Ivan cel Groaznic?“, i‑a întrebat el pe acoliții săi. Și Ivan cel Groaznic apare în această carte. Iar Mao Zedong, când a dezlănțuit asupra Chinei valurile de omoruri în masă, a fost inspirat de primul împărat, un alt personaj care poate fi regăsit în paginile acestei cărți.
Lucrarea de față este o colecție de biografii ale unor oameni care au schimbat, într‑un fel sau altul, cursul istoriei lumii. Lista nu pretinde a fi nici completă, nici pe deplin satisfăcătoare: eu am ales numele; așadar, lista este cu desăvârșire subiectivă. Poate veți crede că unele nume lipsesc, iar că altele nu ar fi trebuit incluse: face parte din frumusețea și din frustrarea inerente întocmirii oricărei liste. Veți găsi aici nume binecunoscute – Elvis Presley, Jack Kennedy, Iisus Hristos, Mozart, Ceaikovski, Byron, Picasso și Churchill, de pildă –, dar și multe pe care poate nu le cunoașteți.
Când am început acest proiect, am încercat să separ personajele pozitive de cele negative, dar mi‑am dat seama că intenția mea era de nerealizat, întrucât multe dintre cele mai mari personalități – Napoleon, Cromwell, Ginghis Han, Petru cel Mare, ca să enumăr doar câteva – au îmbinat eroismul și monstruozitatea. În această carte, vă las pe voi să faceți astfel de judecăți. E fără îndoială adevărat, așa cum a afirmat sarcastic Voltaire, că „e interzis să ucizi. Așadar, toți criminalii sunt pedepsiți – mai puțin cei care ucid în număr mare și în sunet de trâmbițe.“ Succesul justifică adesea fapte înfiorătoare, însă în trecut, înainte ca drepturile omului să devină fundamentale, crimele erau trecute cu vederea dacă înlesneau mari realizări, de aceea sunt prezente în această carte personaje ca Alexandru cel Mare, Tamerlan, Ramses al II‑lea și Iulius Caesar. Așa cum a spus Winston Churchill, „istoria este scrisă de învingători“ și am putea adăuga că tiranii cei mai abili au murit de bătrânețe, având parte de respectul posterității.
Geniul politic și artistic, chiar și în cazul celor mai admirabile dintre aceste personaje, impune ambiție, lipsă de sensibilitate, egocentrism, cruzime, chiar nebunie, la fel de mult cum are nevoie de decență și de eroism. „Oamenii chibzuiți“, a spus George Bernard Shaw, „se adaptează lumii. Oamenii nechibzuiți adaptează lumea lor înșiși. Drept urmare, schimbarea e cu putință numai prin oamenii nechibzuiți.“ Măreția cere curaj (mai presus de orice), voință, charismă, inteligență și creativitate, dar necesită și trăsături pe care adesea le asociem cu oamenii cei mai puțin admirabili: asumare nesăbuită a riscului, ambiție fără limite, nevoie de senzații sexuale extreme, insolență ostentativă, obsesie aproape patologică și ceva care frizează nebunia. Cu alte cuvinte, linia de demarcație dintre bine și rău e foarte fină: calitățile necesare pentru măreție și ticăloșie, pentru eroism și monstruozitate, pentru filantropie strălucită și cruzime criminală distopică și brutală nu sunt foarte diferite unele de altele. Numai norvegienii au un cuvânt pentru asta: stormannsgalskap – nebunia marilor oameni.
În ultima jumătate de secol, numeroși profesori de istorie au lăsat impresia că vor să facă istoria cât mai anostă cu putință, reducând‑o la plictisul unor statistici despre rata mortalității, tonele de cărbune consumate în medie de gospodării și alți indici economici, însă studiul amănunțit al oricărei perioade arată că personajele exercită o influență extraordinară asupra evenimentelor, fie că ne uităm la autocrații lumii antice sau la politicienii democrați moderni ai zilelor noastre. În secolul XXI, oricine se referă la istoria mondială de după atentatele din 11 septembrie știe că personalitatea președintelui Statelor Unite George W. Bush nu a contribuit în mod hotărâtor la decizia de a comanda catastrofala invazie a Irakului. Președinția instabilă a lui Donald J. Trump și guvernările autocrate din Rusia și China demonstrează că și astăzi personalitățile au posibilitatea de a modela și de a perverti propriile națiuni și lumea largă. Drept urmare, trebuie să le studiem. Plutarh, cel care a inventat istoria biografică, o spune cel mai bine în introducerea lui la descrierile pe care le‑a făcut lui Alexandru și Caesar: „Nu prezint istorii, ci vieți; iar faptele cele mai mărețe nu descoperă întotdeauna virtutea sau viciul; de fapt, un lucru mărunt, cum ar fi o expresie sau o glumă, dezvăluie adesea mai degrabă caracterul decât o fac bătăliile în care mor mii de oameni.“
Despre autori
Simon Sebag Montefiore este istoric, câștigător a numeroase premii, ale cărui bestselleruri au fost publicate în peste 45 de limbi. Volumul Ecaterina cea mare și Potemkin a fost nominalizat la Premiile Samuel Johnson; volumul Stalin. Curtea țarului roșu a fost desemnat Cartea de istorie a anului 2003 în cadrul British Book Awards; Tânărul Stalin a câștigat Premiul Costa pentru biografie, premiul pentru cea mai bună biografie acordat de Los Angeles Times și Le Grand Prix de la Biographie Politique; Ierusalim. Biografia unui oraș a fost un bestseller și a primit premiul Cartea Anului din partea Jewish Book Council; volumul Romanovii. 1613–1918 a fost un bestseller internațional și a câștigat Premiul Lupicaia del Terriccio. Montefiore este, de asemenea, autorul Trilogiei Moscova, lăudată de critică, alcătuită din volumele Sașenka, Cerul roșu al amiezii și Într‑o noapte de iarnă. A studiat istoria la Universitatea Cambridge, unde a obținut diploma de doctor, iar acum locuiește la Londra împreună cu soția sa, romanciera Santa Montefiore, și cu cei doi copii ai lor.
John Bew este profesor de istorie și politică externă la Departamentul de studii de război din cadrul King’s College, Londra. A scris cinci cărți, printre care se numără Citizen Clem: A Life of Attlee (2016).
Martyn Frampton este lector și predă istorie modernă la Queen Mary University din Londra. Printre publicațiile sale se numără The Long March (2009) și Legion of the Rearguard (2010).
Dan Jones este jurnalist, crainic și istoric. Printre publicațiile sale se numără The Plantagenets (2012), The Hollow Crown (2015) și The Templars (2017).
Claudia Renton a fost actriță de televiziune și de teatru, iar în prezent este avocată și autoarea cărții Those Wild Wyndhams (2014).
scrie un comentariu