Kooperativa Poetică vă prezintă jocul unui MARGINAL (din punct de vedere geografic), dar care se simte mai degrabă în MIJLOCUL acțiunii, având acces la toate resursele câmpului literar. Tot el este cel care ne-a dat o carte de povestiri cu super-eroi cel puțin atipici pentru cei care merg să vadă filmele Marvel la mall (Superman vs. Salinger, Editura Paralela 45, 2018), dar și o radiografie aproape tragică, dar cosmetizată prin refugiul în ficțiune (și nu peste graniță în Ungaria) a școlii românești: cu bune, dar mai ales cu dificultățile SISTEMULUI. Vorbim despre cartea experimentală (poate fi citită ca roman, dar și ca o colecție de povestiri) Literatura, publicată de autor în 2015 la Tracus Arte. Dacă mai adăugăm și componenta de suporter al echipei Borussiei Dortmund a autorului, elucidarea ecuației ne conduce firesc spre volumul pe care îl asezonăm astăzi în malaxorul Kooperativei.
Portret al artistului după moarte nu e nicidecum un bocet pe care Andrei Mocuța îl pune pe tapet, ci vorbim mai degrabă de un amestec spectaculos (nu lipsit de sensibilitate și de rememorări candide) de ritualuri ce amintesc de sărbătoarea mexicană Día de los Muertos, la care poetul din Curtici a adăugat ingrediente atent selecționate de notații de jurnalism sportiv, literatură canonică și anti-canonică, mici inserții cu EROI (unul dintre ei poartă o pijama albastră).
Peste întregul construct, personajul care plutește galant și discret este tatăl poetului, ARTISTUL Gheorghe Mocuța. O pendulare asemănătoare, o stație walkie-talkie cu un singur semnal decodificabil în lumea muritorilor de rând regăseam și la Radu Vancu, în volumul Frânghia înflorită, publicat în 2012 la Casa de Editură Max Blecher. Și acolo personajul absent&dispărut era tot tatăl, dar legăturile se opresc la modul emisie-recepție a mesajului poetic.
Șapte portrete – șapte secțiuni – șapte abordări inedite
Volumul este împărțit în șapte secțiuni de întindere și miză diferite. Prima dintre ele, Fotbal și Poezie se concentrează pe construirea unui manual alternativ de istoria sportului rege, manual ce cuprinde două mari capitole: Borussia Dortmund și restul lumii. La rubrica ȘI ALȚII îl găsim de exemplu pe francezul fost la Arsenal și Lyon, Sylvain Wiltord, care intră într-o istorie de familie a clanului Mocuța. SPOILER ALERT vine dinspre Kooperativa Poetică:
Sylvain Wiltord înscrie/ la ultima fază/ în timp ce musca din palma/ tatălui meu/ stă lipită de linia vieții/ cu capul strivit și aripile/ cuprinse încă/de inerția zborului (Linia Vieții, p. 16-17)
Rezistența pe Hârtie este modul fiecăruia dintre noi de a face față bombardamentului mediatic și cultural, din care trebuie să selectăm cioburile care ne dau sticla imperfectă, cu care adormim în gând la finalul fiecărei zile. Mai mult, Andrei Mocuța își creează propriul ORACOL al istoriei literaturii. Dacă vreți, e un mod de a-și construi propria Kooperativă Poetică, lucru pe care îl sugerez fiecăruia dintre cititorii acestei recenzii, chiar dacă nu ați citit nici măcar un rând de poezie contemporană românească.
Cărțile lui Salinger îți fac poftă/ să fumezi/ ale lui McCarthy să scuipi/ ale lui Murakami să te masturbezi/ cu ambele mâini (Rezistența pe Hârtie, p. 28)
Urmează 2020, care ar putea fi un citat exact dintr-o candidată la alegerile prezidențiale din 2019 (nu spun care!), dar nu pic atât de ușor în plasa lui Andrei Mocuța. Mai degrabă, această secțiune este proba de microfon pe care o face ARTISTUL, pentru că și poezia are nevoie de un glas pe frecvența potrivită. Miza? Pentru a se putea lupta cu BIAS-ul care spune că oricine poate scrie poezie și că nu e mare lucru să amesteci două-trei idei și să pui de un volum de versuri.
poezia e peste tot/ chiar și pe strada Mețianu/ din Arad/ Enigel S.R.L. vinde/ magneți pentru/ turiști/ iar puțin mai în față/ Crypto S.A./ vinde frigidere (Atracție, p. 38)
FACT or FICTION? Aveți adresa, aveți Google Maps. Studiați problema în Arad, la firul ierbii.
Ziua Cărții, a patra secțiune, devine echivalenta zilei dorului, în momentele în care numărul de telefon al ARTISTULUI este nealocat, iar contul de Facebook inactiv de aproape doi ani. E clipa în care conștientizezi că viața devine o simplă/ operație de scădere (5.06.2019, p. 47). Când melancolia tinde să iasă din borcan, se produce o schimbare de traseu. Chiar atunci intră în scenă ineditul Erou în Pijamale, care, spre deosebire de volumul de povestiri, nu este introdus și cu prefixul SUPER. De unde înțelegem că haina îl face pe om în universul poetic al lui Andrei Mocuța (OARE?). Mai ales în momentul în care conștientizează cât de bine îi stă în pijama. Am închis și eu ochii și mi-am imaginat o scenă din Pisică Neagră, Pisică Albă populată doar cu eroi în pijama albastră. Nu vă spun ce am simțit după ce i-am deschis.
A șasea secțiune a cărții se numește Savurează-le pe Amândouă și este o ingerință a consumerismului în viața tihnită de profesor de provincie. În același timp, contaminarea nu are loc cu adevărat, ci mai degrabă suntem martori la afișarea unei liste cu posibile nume pentru/ planetele/ nedescoperite (Palindrom, p. 77).
Ultima dintre cele șapte secțiuni ale volumului primește fix titlul de Portret al artistului după moarte, iar APROPIEREA de Gheorghe Mocuța, creată în celelalte șase zone ale cărții, iese la iveală încărcată de o emoție vulcanică, dar care îşi menține controlul curgerii sub formă predictibilă. Sunt rememorate secvențe esențiale ale relației tată-fiu, una dintre ele având blândețea unui cadru regizat de Roberto Benigni în La vita è bella.
aveam 13 ani și n-am priceput/ mare lucru însă/ țin foarte bine minte că/ la final a urcat pe acoperișul/ hotelului/ și a lansat la propriu/ câteva exemplare în aer/ dar în loc să aterizeze/ în parcarea/ de jos/ ele au fost purtate de vânt/ printre nori/ către cei din ceruri/ să aibă timp să-l cunoască/ pe când va ajunge/ peste nici 20 de ani/ și el acolo (O lansare de carte, p. 88)
Andrei Mocuța, „Portret al artistului după moarte”, Editura Universității de Vest Timișoara, anul publicării: 2020, nr. pagini: 102
scrie un comentariu