Scriam în cronica la numărul 31 din Poesis International despre un eseu scris de Oxana Zabujko, privitor la literatura rusă și mesajele pe care aceasta le transmite mai mult sau mai puțin vizibil. Cronica de astăzi merge în schimb spre un scriitor leton de limba rusă. Se pare că există în țările foste sovietice un astfel de fenomen la peste două decenii de la ieșirea lor de sub dominația rusă, probabil și pentru că un sfert din populația țării este de etnie rusă. Nu aș vrea să discut despre acest subiect, cred că sunt alte persoane mai în măsură să studieze fenomenul, eu doar m-am bucurat de traducerea din limba rusă a Dianei Iepure, a volumului „Aparatele unui timp liniștit” de Serghei Timofeev, apărut la Casa de Editură Max Blecher în 2020.
Susţineţi citestema.ro:
Titlul volumului se potrivește foarte bine cu poeziile și atmosfera pe care poezia lui Timofeev le prezintă. Volumul reprezintă de fapt o antologie de poezii din trei volume ale poetului. Aparatele unui timp liniștit sunt de fapt trăirile cotidiene ale poetului, în țară sau străinătate, cu blues-uri, hituri, Joe Dassin, până la mici lovituri de stat, iubiri şi orașe. Deși poeziile fac parte din volume diferite, dintre care unul apărut la șase ani distanță, selecția oferă senzația că acest volum este unul unitar, scris în aceeași perioadă de timp. Pare că tilul nu s-a schimbat, că aparatele unui (sau poate mai bine pentru un) timp liniștit rămân aceleași, iar tot timpul trăit nu este decât o toamnă continuă.
Aparatele unui timp liniștit funcționează
La putere maximă. Copacii
Își mențin neclintit pozițiile.
…
Totul e foarte bine, foarte tare,
Foarte realist.
Întreaga lume compusă în acest volum liniștit este una statică, chiar dacă străbate teritorii și intervale de timp mari (Berlin 1927, Vilnius 2003, Paris 1999), ne identificăm cu cotidianul autorului care trăieşte o realitate poetică plină de adevăr. Asta este ceea ce mi-a plăcut la acest volum atât de actual, în care găsim laudă zilei de vineri, nostalgie pentru un hit prăfuit și mai ales într-un timp liniștit poți să te deschizi războiului bătrân ca unui psiholog.
Iartă-mă tu, războiule bătrân
Că n-am murit în timpul tău,
Că pot, iată, să zicem, să mă supăr din cauze mărunte
Și să îmi ies din minți dintr-o nimica toată.
Regăsim un volum de poezie fixat în imediata realitate, fără posibilitate de evadare în alte lumi, nici chiar închipuite, o realitate liniștită în care tulburările sunt doar de domeniul trecutului, iar corporatistul este un element care trăiește liniștit folosindu-se de aparatele care mențin această ușoară stare de monotonie.
Stau și îmi beau liniștit vodca
Într-un local din nordul orașului.
Am buzunarul plin de brichete,
Pot să fac ce-mi doresc să aprind sau să-mi încălzesc mâna.
Liniștea pe care o oferă acest volum anulează orice alte stări care pun în funcțiune adrenalina. Un volum care reușește să inducă o stare de calm într-o lume activă, cu amintiri dure. Mă întreb în aceste momente când Letonia are vecini ca Rusia și Belarus, cum se văd în ochii poetului aceste aparate ale unui timp neliniștit. Volumul poate fi un manifest pentru liniștea de care avem nevoie și pe care ar trebui să o trăiască întreaga umanitate.
Cândva fusese cântec într-un tonomat,
Hârâise cinstit la patruzeci și cinci de turații,
Îl comandau fetele după program
Și pensionarele, când nu le vedea nimeni.
Și acum ce-a ajuns?
Printre rable-așteaptă să devină
Piesă rară-n casa unui parvenit
Încălțat în ghete cu botul de aur.
Și-acum? Ce îl mai așteaptă?
Într-un colț stingher
Repetă în gând fiecare notă
Și nu găsește erori.
Serghei Timofeev, „Aparatele unui timp liniștit” (traducere: Diana Iepure), Casa de Editură Max Blecher, anul publicării: 2020, nr. pagini: 102
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Sasha Freemind / Unsplash
[…] în limbă rusă a fost tradus de către poeta Diana Iepure. După ce am citit Serghei Timofeev cu „Aparatele unui timp liniștit”, oarecum mă așteptam ca aceeași liniște, același timp să apară în „detalii omise” de […]