„you’re my mate” – titlul unei poezii din volumul lui Romulus Bucur, despre singurătate și prieteni
Pentru mine, încrederea are un mecanism foarte clar după care funcționează, cel mai bine descris de Beyoncé și Lady Gaga, în videoclipul pentru Telephone, după ce prima o ridică pe a doua la ieșirea din închisoare: „you know, Gaga, trust is like a mirror. You can fix it if it’s broken”; și Gaga: „but you can still see the crack in the motherfucker’s reflexion”. Nu, nu înseamnă automat că pierzi toată încrederea mea (și definitiv) – în funcție de caz, relația poate fi peticită mai mult decât satisfăcător – dar cu siguranță nu mai vorbim de același tip de încredere, cea inițială. De ce această introducere? Pentru că încrederea este o componentă importantă a prieteniei, ea fiind și subiectul ultimului volum al lui Romulus Bucur, despre prieteni și singurătate (mă rog, nu doar al acestui volum).
Ca să fiu sinceră, habar n-am al câtelea volum de poezie al lui Romulus Bucur este acesta (și nu mă apuc să fac inventarul, mai ales că se vor mai adăuga și altele), dar felul în care își scrie poezia still doesn’t get old. Poate pentru că este un mod de a scrie poezie perfectat în câteva decenii. Poate pentru că, indirect, se inspiră din artele marțiale pe care le practică (claritate; stil curat; efort minim, efect maxim; concizie). Poate pentru că este primul poet optzecist prin care am luat contact cu optzecismul, chiar dacă Mușina ar fi spus că n-am cunoscut optzecismul în 2015, când am citit Arta războiului, pentru că el s-a încheiat în decembrie 1989, odată cu revoluția.
Și, deși volumul se numește despre prieteni și singurătate, ceea ce mi se pare că, într-un fel, critica (de întâmpinare sau de alt tip, dacă mai există oricare din aceste tipuri) evită cu grația cu care o mașină evită să calce o pisică în ultimul moment pentru că șoferul se uita după un cur mișto (sau orice altă parte a corpului unei femei pe care bărbații o sexualizează, iar asta enervează la culme feministele), este să spună că este vorba despre „sex și singurătate”, ca să-l citez pe poet: „ea zîmbește/…/ v-ați potrivit în păreri/…/ în spatele/ ochelarilor i se vede mintea/ ca un cartier care trebuie explorat// i-ai povestit visul în care/ întrebat ce fel de poezie scrii/ ai răspuns despre prieteni/ &/ singurătate/ așa ar trebui să se numească/ următorul volum nu/ i-ai mai spus că probabil/ e o reminiscență a/ unui vers mai vechi/ sex & singurătate” (pp. 9-10). Urme ale acestei dimensiuni intimist-romantic-erotice există și în odeletă societății de consum[1] – dar nu numai – (și prietenia, și singurătatea se resimt, în contextul în care în interiorul câtorva poeme e menționat Al. Mușina cu apelativul „sandu(le)”), ea se acutizează în despre prieteni…: „își face un selfie te/ privește timidă e/ un arc încordat ațintit/ spre tine se îndreaptă/ își aranjează un pic rochia roșie cu buline/ acum mă simt destul de frumoasă/ își dezgolește un umăr sînul/ drept ţîșnește triumfător/ cel stîng/ rămâne înăuntru îl dezgolește și pe el/ vreau/ să-mi faci o poză direct pe retină/ s-o salvezi în creier stai nemișcat o clipă/ faci un pas/ îi dai jos/ rochia o iei/ în brațe” (p. 87). Acum, feministele care nu sunt bad feminists, ca mine, să nu se simtă ofensate de sexualizare: „deși n-ai fost vreun copil minune/ încă de la cea mai fragedă vîrstă/ ai fi fost în stare să scrii o teză/ de doctorat despre semnificațiile/ lui nu:// NU pune mîna/ NU e voie/ NU acum că nu avem bani/ NU ți-am spus că nu?/ NU ești bun de nimic cu mâinile alea ale tale// și multe altele poate de aia/ ai învățat din prima că nu înseamnă NU// fata cu cămașa cu dungi albastre/ ți-o spune cu zîmbetul ei/ cu aerul de adolescentă/ dincolo de cămașa descheiată/ un pic prea tare// o ipostază e adevărat/ suficient de puternică însă/ încît să te convingă/ că șansele de a se perpetua/ ale celor care înțeleg/ semnificația lui NU/ au scăzut considerabil”[2] (pp. 91-92).
Dar cum am spus deja, e vorba (și) despre SINGURĂTATE: „unul din avantajele unei anumite vârste/ e că s-ar zice că știi/ ce contează cu adevărat/ adică aproape nimic nu te impresionează” (p. 13), și PRIETENIE: „sandu mușina te cheamă la spital vă înțelegeți/ să-i preiei disertațiile studenților de la master/ (ai grijă de ei sunt buni)/ peste câteva zile la înmormîntare/ nu-ți vine să crezi în continuare n-o crezi// privești toate astea cu maximă detașare (pe asta o crezi)/ chiar scrii un poem sau mai multe convins că ți-ai învins/ frica/ aștepți cu răbdare clipa cînd vei vedea dacă ai avut sau nu/ dreptate” (p. 12).
Dar a ignora dimensiunea eroticului, nevoia de tandrețe care emană din poezia lui Romulus Bucur înseamnă a exciza o parte importantă a poeziei sale, care îl definește, la fel ca autoironia, ironia și lipsa de iluzii în fața cuvintelor mari. Deși această latură a poeziei sale nu a lipsit niciodată complet (doar intensitățile, dozajele, accentele au fost diferite) din celelalte volume, ea este mult mai accentuată acum, chiar dacă „un pic toate lucrurile [fanteziile]/ sunt din capul nostru [poetului]/ și asta nu e întotdeauna/ cea mai fericită soluție”[3]. Și nu e cea mai fericită soluție pentru că, inevitabil, înseamnă o recunoaștere a faptului că, la un moment dat, omul Romulus Bucur i se va alătura lui Alexandru Mușina, Mariana Marin, Andrei Bodiu (și alți prieteni), dar până atunci îi rămân măcar sexul (sau fanteziile tandre) și singurătatea (acompaniată poate uneori de amicul Dexter și amica Mentula).
cînd țeși
cînd scrii te iubesc poate însemna
culcă-te cu mine[4]
așteaptă-te la reacții de genul scrie fain acest mascul
cînd scrie ce frumos vara cînd țeși
din cuvinte o pînză de păianjen
ca diamantul în lumina soarelui
strălucitoare
ca argintul în lumina lunii
parfumată cu feromoni care o să te aducă
fără greș la tine un covor tibetan
țesut din sufletul tău îndrăgostit de al ei[5]
ea e mai mare e imensă are
nevoie de tine te va devora
o și auzi gîndind te mănînc
și-ți scuip sămînța-n viitor[6]
[1] Romulus Bucur, odeletă societății de consum, Tracus Arte, București, 2018. Și nu, nu e un răspuns dat unui volum mai vechi al lui Caius Dobrescu, numit Odă liberei întreprinderi, apărut la aceeași editură, în 2009.
[2] În fond, toate ochelaristele intelectuale, semi-virgine și semi-frumoase, cu sau fără forme proeminente, își doresc un bărbat care să înțeleagă că nu înseamnă NU (și, eventual, acestea să și abuzeze puțin de puterea lui NU).
[3] Un soi de adaptare a unor versuri de-ale lui Răzvan Țupa, din poetic. cerul din delft și alte corpuri românești.
[4] Heinz Kahlau, Ich liebe dich.
[5] Else Lasker-Schüler, Ein Alter Tibettepich.
[6] Iwan Goll, Elegie auf einen Pfirsich (ultimele trei note de subsol, aceasta inclusiv, aparțin poemului citat, deci sunt inserate de însuși Romulus Bucur).
Romulus Bucur, despre singurătate și prieteni, Editura Tracus Arte, anul publicării: 2020, nr. pagini: 114
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă de Elizabeth Rubinchik pe Unsplash
scrie un comentariu