Literatura confesivă – un loc în care autorii se pot refugia departe de standardele înalte ale cititorilor, un spațiu în care emoțiile nu mai sunt refulate, iar adevărurile sunt spuse fără jumătăți de măsură. Această dimensiune ne permite nouă, celor puși față în față cu autorii, să înțelegem că în spatele fiecărui scris se ascunde o doză sănătoasă de terapie și autodepășire. Un exemplu bun este, în acest caz particular, volumul „Acasă” al scriitoarei Ioana Chicet-Macoveiciuc (apărut la Editura Univers), faimoasa Prințesă Urbană, și femeia care a păstrat, ani de-a rândul, piedestalul de „Cel mai vândut autor român de cărți pentru copii în România, pe Libris”.
„Acasă” este o mostră frumoasă de literatură în care găsești sinceritate și simplitate, în care se îmbină diurnul cu spectaculosul, astfel încât să fie scos în față acel sâmbure de adevăr: suntem mai sensibili decât ne credem.
Ioana ne poartă prin trăirile sale intime legate atât de emigrarea în Olanda, dar mai ales prin acele conexiuni cu oameni, trăiri și amintiri speciale, cărora le acordă un răgaz pentru a se fundamenta în pliurile memoriei. Cu istoriile sale care și-au croit loc pe blogul său, iar apoi au prins viață în paginile sale, Ioana ne arată cât de vulnerabili putem fi în fața unei schimbări, chiar dacă e chiar în favoarea propriului nostru bine.
Este de subliniat maniera cu care autoarea ne poartă prin toate senzațiile unui emigrant matur, a unui om care chiar a trebuit să lase o viață în spate pentru a se muta în țara în care vântul e motiv de plimbare și de fericire. „Acasă” este despre regăsirea sinelui în schimbare, despre nevoia de a ne ajusta așteptările după mediu și, dacă mă întrebați pe mine, e despre natura noastră atât de adaptabilă. Nu în zadar se spune că suntem animale sociale cu un grad înalt de ajustare la un mediu.
Haideți să ne oprim puțin asupra construcției diaristice a cărții, o soluție narativă foarte plăcută și ușor de parcurs chiar și pentru un cititor care nu o ştie prea bine pe Ioana Chicet-Macoveiciuc. Adevărul e că scepticismul meu inițial s-a dovedit, în acest sens, total nefondat, or am ținut în mână o carte de o tristețe și de o frumusețe simplă bine dozată.
Am aflat despre relația traumatizantă a scriitoarei cu tatăl dispărut din viața ei. Am citit cu lacrimi despre anxietățile sale materne (pe care evident că le-am suprapus propriilor mele frici). Am simțit fricile mutării, acelei fugi dintr-o țară cu care legi o relație toxică. Am fost martora cronologiei adaptării, iar subtilitățile de mentalitate și diferențele culturale au transformat cartea într-un ghid despre cum să rămâi om chiar și departe de acel „Acasă”.
Știu că se vor găsi oameni care vor critica acest volum pentru unele escapisme sentimentale, pentru felul cum Ioana Chicet-Macoveiciuc se „dezgolește” de propriile sale temeri, dar eu chiar am surprins energia acelor trăiri, am rezonat cu ele.
Nu este „Marea literatură” (îmi asum această subliniere), dar e literatura vieții, cu banalitățile și emoțiile sale, cu construcțiile sale ideatice și cu paradigmele în care ne putem complace. „Acasă” este o carte a revenirii și a devenirii, un volum despre cum sentimentul de „Acasă” e deja despre oameni și nu despre locuri.
Ioana Chicet-Macoveiciuc, „Acasă”, Editura Univers, nr. pagini: 272, anul publicării: 2023
Cartea poate fi cumpărată de la:
…iar dacă doriţi să susţineţi site-ul citestema.ro (mulţumiri!):
scrie un comentariu