Există oameni, locuri și întâmplări despre care avem impresia că nu se va scrie niciodată îndeajuns de mult. Despre renumita librărie Shakespeare and Company din Paris încă citim cu nesaț, încă mai dăm pagină după pagină cu la fel de multă curiozitate atunci când citim documente ale epocii sau texte țesute pe marginea a ceea ce a existat cândva.
Ficțiune istorică ne propune odată cu Librăreasa din Paris (Humanitas Fiction, 2023) și scriitoarea Kerri Maher, profesoară de scriere creativă la Columbia University și Fairleigh Dickinson University, totodată și fondatoarea revistei literare de proză scurtă pentru tineri YARN.
Inspirată de scurta autobiografie a Sylviei Beach, descoperită în studenție, scriitoarea americană Kerri Maher a făcut o călătorie în trecutul său și, de asemenea, în arhivele primei jumătăți de secol, pentru a readuce în prezent, într-o formă originală, povestea renumitei librării Shakespeare and Company alături de fondatoarea sa, Sylvia Beach, și de cercul renumit al scriitorilor care azi sunt citiți în întreaga lume.
În centrul romanului său, Kerri Maher pune eforturile făcute de Sylvia Beach pentru publicarea în Statele Unite a romanului Ulise de James Joyce, roman interzis de cenzură și care apărea pe sub mână pe continentul american după ce Sylvia a publicat în Franța ediții splendide ale cărţii scriitorului în care credea cu tărie. Fără îndoială, acțiunile sale au avut un rol extrem de important în ce privește ridicarea restricțiilor impuse de cei care, în aceiași ani, manevrau și legile prohibiției.
James Joyce, Ezra Pound, F. Scott Fitzgerald, Gertrude Stein și, mai târziu, Simone de Beauvoir, Gide, Valery și Jean Paul Sartre sunt doar câteva dintre numele celor care trec pragul librăriei de limbă engleză și care susțin eforturile Sylviei pe termen lung. Încrezătoare în roman, Sylvia pune în joc inclusiv soarta librăriei pentru a se asigura că Ulise va fi publicat și că cititorii îl vor vedea drept ceea ce era deja pentru ea: o capodoperă. Cenzura americană considera unele pagini pornografie, iar o decizie favorabilă romanului a venit din partea judecătorilor mulți ani mai târziu.
Sylvia e o luptătoare animată de convingerea ei că arta nu trebuie să aibă granițe, e însuflețită de opere precum Trezirea de Kate Chopin sau Portret al artistului la tinerețe de James Joyce și din operele celor pe care îi admiră își adună curajul:
„Era oare în stare să scrie vreodată cu atâta curaj, știind că tatăl ei, pastor, pe care îl iubea sincer, avea să citească fiecare cuvințel? Una era ca el să accepte tacit refuzul ei de a se căsători, poate chiar și safismul ei discret – pentru că n-o îndemnase niciodată să se mărite, și nici nu pusese sub semnul întrebării prieteniile ei cu femei, care acopereau toată gama, de la iubirea platonică până la momentele, mai rare, de intimitate sfâșietoare –, dar cu totul alta era să scrie despre dorințele sale cu acea onestitate pe care o admira în noua literatură care începuse să apară în revistele literare mai progresiste”.
Apoi, treptat, va „aranja în minte rafturile și mobilierul unui spațiu imaginar”, pe un fundal în care „clasa conducătoare din America voia să scoată în afara legii tot ce îi ofensa simțul decenței”. Se așază astfel de-a curmezișul unui val care ar fi măturat totul din ce în ce mai mult spre trecut, spre ziduri din ce în ce mai înalte. În inima Europei cultura însă înflorea, libertatea avea un cu totul alt grai, mult mai puternic. Iar Sylvia se potrivește mănușă în mijlocul acestei societăți care o primește cu brațele deschise și la adăpostul căreia își poate vedea visul transformat în realitate: „Ei bine, Sylvia voia să facă rost de Ulise imediat ce era publicat în volum, și să-i îndemne pe toți să citească revistele cât timp aveau să mai apară. De fapt, s-a jurat ea, am să fac tot posibilul să susțin scriitorii care sunt parte a acestui proiect modern al scrisului onest. Din fericire, numărul lor părea a fi în creștere”, transformând și librăria, fără să-și dea seama de la bun început, în „depozitara secretelor și ambițiilor, a speranțelor și temerilor din Cartierul Latin”.
Această mică nestemată printre alte librării va reuși să adune și curioși, va reuși să aibă succes datorită curajului de care Sylvia va da dovadă la fiecare pas:
„Veneau și ca să spioneze. Sylvia învățase să recunoască privirile aruncate pe furiș: în timp ce se prefăceau că citesc dintr-o carte sau revistă, ochii americanilor rătăceau departe de pagină, scrutând fiecare chip din librărie în căutarea lui James Joyce, care era un obișnuit al locului, după cum aflaseră fără îndoială în vreunul dintre articolele răsărite fără număr în publicațiile franceze și americane despre progresul cărții interzise a scriitorului irlandez”.
Iar Kerri Maher va scrie din rolul celei care visează cu ochii deschiși la o perioadă apusă, din rolul celei care surprinde dialogurile cu deplină agilitate, din perspectiva celei care imaginează azi conversații savuroase între James Joyce și Sylvia Beach.
Dincolo de principalul fir narativ, descoperim frământările Sylviei Beach în ce privește relația ei cu Adrienne și, mai târziu, referitor la moartea mamei sale: „Dacă nu s-ar fi concentrat atât de mult pe ăsta, pe caruselul ăsta fără noimă alături de Joyce, legat de Roth, de ochii lui, de finanțele lui poate că ar fi reușit să-și ajute mama. Poate că în ziua aceea s-ar fi dus împreună la Muzeul Rodin. Împreună”. În cele din urmă, va ști că nu a sacrificat nimic, că balanța a fost întotdeauna echilibrată, că nimic din ceea ce a făcut sau ar fi putut face nu avea să împiedice decizia finală a mamei sale.
Romanul este nu doar unul care surprinde esența unei perioade efervescente de pe scena literară a Parisului, ci este și un roman despre curaj, tenacitate, fragilitate, iertare și iubire, despre tot ceea ce viața constituie indiferent de epocă și indiferent de generație. Este, fără îndoială, un parcurs interesant de urmărit în ce privește cenzura din acei ani și libertatea asumării orientărilor sexuale față de constrângerile din ziua de azi, la polul opus anilor în care safismul Sylviei era asumat, acceptat și primit ca atare.
Naturalețea felului în care alege să scrie Kerri Maher se transpune în gesturi, în dialoguri, în descrieri, iar acest cumul se traduce printr-o autenticitate care cucerește fanii ficțiunii istorice. Librăreasa din Paris a autoarei americane va rămâne multă vreme alături de noi și va fi, fără îndoială, un bun exemplu al modului în care putem contempla și savura un fragment de istorie prin ochii celor care îmbină cu delicatețe și îndemânare adevărul istoric și frumusețea ficțiunii.
Kerri Maher, „Librăreasa din Paris”, Editura Humanitas Fiction, anul publicării: 2023, nr. pagini: 344, traducere: Rodica Ştefan
Cartea poate fi cumpărată de la:
…iar dacă doriţi să susţineţi citestema.ro (mulţumiri!):
scrie un comentariu