Întâmplător, „Lanţul” lui Adrian McKinty este, din nefericire, o carte extrem de actuală pentru România.
Se face că un copil este răpit, chiar de pe stradă, în drum spre casă, iar familia lui este sunată pentru o cerere de răscumpărare mai puţin obişnută. Cererea presupune o sumă de bani, dar şi o altă răpire. Aşadar, părinţii copilui răpit, în afară de faptul că trebuie să plătească nişte bani, sunt obligaţi să răpească, la rândul lor, pe altcineva, un alt copil, pe care-l vor elibera doar dacă următorii părinţi nefericiţi vor îndeplini mai departe condiţiile impuse de Lanţ.
Adrian McKinty nu a folosit chiar o idee originală, ci mai degrabă una adaptată după practica unor reţele din Ciudad de Mexico, combinată cu evenimente, legate de nişte scrisori în lanţ, care s-au petrecut în Irlanda anilor 70. Şi chiar şi aşa, adaptarea ficţională este teribilă.
În cadre care se înlănţuie şi se succed cu o viteză la limita suportabilului, McKinty, autor irlandez născut şi crescut la Belfast, scrie povestea unei mame bolnave de cancer, care află că fetiţa ei a fost răpită din staţia de autobuz în timp ce se îndrepta către şcoală. Această mamă este divorţată şi nu are prea multe elemente de sprijin la care să apeleze în demersul de a-şi salva fetiţa, însă cumva, veţi vedea, ajunge la capătul firului acestei poveşti la limita supravieţuirii.
Cartea aceasta, dincolo de faptul că are sămânţa ei tragică de actualitate românească, este atât de bine scrisă încât aproape că nu poţi să o laşi din mână. Sigur că fetiţa este răpită şi că mama ei este disperată să găsească o modalitate de a o recupera. Sigur că reţeaua răpitorilor pare aşa, o chestie foarte bine pusă la punct şi de nepătruns. Şi sigur că, prin talentul scriitorului, orice încercare de a rupe Lanţul pare sortită eşecului. Dar şi în cele mai negre scenarii, încolţeşte treptat o speranţă. Aici, Adrian McKinty o manevrează cu pricepere către un deznodământ fericit.
Însă povestea aceasta, mai ales suprapusă peste tot ce s-a întâmplat în România în ultimele luni, te pune în faţa unei întrebări deloc improbabile: ce faci dacă te sună cineva ca să-ţi spună că ţi-a răpit copilul? Şi că nu are rost să suni la poliţie, pentru că ei vor afla asta imediat, iar în secunda următoare copilul tău va fi ucis? Ce faci? Plăteşti? Răpeşti pe altcineva? Faci tot ce ţi se porunceşte pentru a-ţi elibera copilul?
„Lanţul” este o carte şocant de premonitorie pentru România. Îţi propune un şir de evenimente perfect plauzibil, iar la final respiri oarecum liniştit văzând că dreptatea îşi găseşte locul ei în normalitate.
Adrian McKinty, „Lanţul”, Editura Litera, anul publicării: 2019, traducere: Sanda Spiridon, nr. pagini: 416
Cartea este disponibilă pe libris.ro şi pe site-ul editurii.
scrie un comentariu