În pregătirea Masterclass-ului Jaromír Typlt de pe 2 octombrie, la care încă vă puteți înscrie, vă oferim cinci poeme ale autorului, în tălmăcirea lui Mircea Dan Duță. Acestea au fost incluse într-o antologie de autor (Sau aproape), publicată de Editura Junimea (2020).
În adâncul semnului
L. K.
Am simțit ceva în șira spinării și m-am trezit.
Se alungea
îndreptându-se cu toată forța către punctul de rupere,
mă durea cumplit, trebuia să rup lanțurile, să scap din starea asta:
nu mai era nici arc
nici carte
nici carte
nici arc
devenise de nesuportat.
M-am ridicat pe pat,
și am rămas așa pentru o vreme, pe jumătate adormit,
până când am reușit să recunosc
natura acestor semne
și să pricep de ce zăboveau în mine.
Arcul
și-a pierdut treptat rigiditatea,
s-a curbat și s-a întins molatec,
fără a se rupe…
Cartea
a sfârșit prin a renunța la duritatea cotorului,
a încetat a se mai destrăma
și a acceptat să rămână deschisă orice pagină.
Iar durerea s-a pierdut încet,
pe măsură ce totul își regăsea locul printre toate.
După puțin timp am reușit să mă întind pe pat
și să adorm din nou.
În tot acest timp nu m-am gândit deloc
la vertebre.
Peste mult timp (2016)
Graiul rănit
Zac
pe un substrat
de zgomot și huruituri
abia de-abia se aud.
De-abia se aud,
dar sunt tenace. Înaintează, câștigă teren
și pătrund în ființa mea de jos în sus,
devin ale mele, încep
ușor-ușor,
dar foarte foarte ușor,
să mă
doară câteodată.
De parcă ceva ar încurca lucrurile
între tavan și podea,
undeva unde sunetele încă nu se pot distinge unul de celălalt.
Mai ales acele vibrații
cu frecvență înaltă,
aproape clare,
uneori intermitente.
Asta rănește graiul.
Probabil că la etajul de jos stau de vorbă niște muieri.
Hörspiel
Nu deranja
până când nu se va auzi el însuși
acel glas ironic, tărăgănat,
care trece alunecând
prin imediata-ți apropiere și-n urma sa
răspunde la împușcături
trăgând fâșiile de piele pline de arsuri.
Atunci să îndrăznești
ca un rănit cuiva la fel ca el
să-i trimiți
o întrebare
cu glas de informator împrumutat
din înregistrările demult prescrise.
Un mic test
de reîncarnare,
dacă s-ar fi început de data viitoare
sau nu s-ar fi încetat
de data trecută.
Cu glas de turnător sărind
pe vergele ascuțite
subțiri și strălucitoare
și pe bare metalice
ca pe împletitura unei cuști,
care dintr-o dată a început să se învârtească
și a mărturisit.
Să-l tragi pe sfoară
și să întârzii fie și numai cu o secundă sau două
mormăielile
și ripostele lui tăioase,
până când el va descoperi cine încearcă să-l păcălească,
și va dispărea jignit
din glasul tău
până la cel mai îndepărtat dezacord.
Adăpostul
ca singura întrebare bine țintită.
Adăpostul
ca singurul răspuns bine țintit.
Cine nimerește destinul.
Adăpost contra adăpostului.
Za dlouho (2016), Peste mult timp (2016)
Precujniță
Șurub ciudat
ce pare mai gros din cauza propriilor zăbrele cristaline
tendința magnetică internă nu uită
să râdă de milogirea disperată a pădurii virgine
și de neîndoielnic eternele obezi ale condamnaților de pe galere
și de mândria arogantă a vulturilor
și de capricioasa trăncăneală a filozofilor
Șurub enorm
expus sutelor de ochi pofticioși
contopit în sudoarea fecioarelor preadoritoare
goale ca un spasm ce strâmbă chipul
și cu-nclinare ahotnică spre paranoica nestăvilire
a lianelor (de-o-ngăduie acel crâmpei din tăinuire retezat)
Șurub nesăbuit de mare
invocat de ocultiști pasionați
pe care în aspectul său de pictură ocultă
nu-l pierde din ochi un glas răzbunător din trecut
zeci de fanatici s-au repezit la șurub
și l-au îmbrățișat prea-nfierbântată fericire
cu acea ocazie a fost publicată o nouă
carte a profeților
Coloana megalomanică
înconjurată de universuri sifilitice
și de cușnița necredincioasă a stelelor
până unde putem merge
Șurub de când lumea
obișnuit pe sufletul meu
“Nu vă încredeți în el!”
i-a îndemnat nemărginita Matrice-Piuliță
a vieții de zi cu zi
„În fond este doar un șurub
ridicol și penibil!”
(Din volumul Precujniță, 1989)
Anxietatea
Între timp, deasupra pădurii se ridicau aburi
(de ce nu apuc să-mi și doresc ceea ce am apucat să rostesc)
pe pământ vântul cartea și Schopenhauer
„viața este ceva ce nu ar trebui să fie”
(prin șlefuirea clipei seara atât de larg
dezvăluie încremenirea Nu respira
și ne vor declara dispăruți pe amândoi
am tânjit să-ți cartografiez provinciile
și să explic ornamentele
tragic conturate
Cât sacru a semănat în tine
întâlnirea confuză cu strămoșii!)
Sătenii veneau și povesteau că în umbra copacilor
cu rădăcinile mistic ieșite din pământ fuseseră
atacați de un pâlc de cavaleri negri
Astăzi drumurile șerpuite se încâlcesc atât de mult
iar pentru a muri este suficientă hiperventilația în timp
(deasupra cinematografului de vară atemporalitatea
în cuprinsul respirației anxietatea
un amalgam de pauze cuvinte și incentricități ale tale
nu minți știu că erai moartă dinainte!)
Groaza nebunească de zornăitul apăsător
orbite goale în vizierele cofurilor
încleștarea pe mânerele săbiilor cu două tăișuri Străfulgerări
sforăitul încordat al cailor copitele tropotind tunător
(doar galopau pe dealurile înumbririi albastre
te-au semănat în fortărețele și irișii ochilor mei
de ce aș fugi acum ai ieșit la suprafață din mine
Atâta timp pentru fiecare dintre mișcările tale
de parcă ai șterge de pe fața pământului
instrumentul de tortură care ți-a dat formă)
Sătenii veneau și povesteau că fuseseră uciși până la unul
iar apoi presărați cu pământul morții ascultau
tropotitul copitelor care se îndepărtau
ciudat peisaj Greu ca respirația
Contururile vorbele lor desăvârșite de acustica amfiteatrului
și desăvârșite de mișcările cu sclipiri de argint ale personajelor
Lumina reflectându-se de copacii din jur
vremea frumoasă și prețul de intrare acceptabil
spectatorii băuți un pic Legenda poate să doarmă
(Te cuibărești încrezătoare lângă mine
de parcă nu te-aș înfrunta cu ascuțișul unei
propoziții care te îngheață
luminile se amestecă pe chipul tău
și te lasă la mila tâlharilor
Mâine îl voi termina de citit pe Schopenhauer)
Există și cărți de care anxietatea se leapădă
(Din volumul Trezindu-se Teurgul, 1990)
Detalii despre Masterclass-ul Jaromír Typlt:
Fotografie reprezentativă de Jordan McDonald pe Unsplash
scrie un comentariu