Timeea Ivan este studentă la Facultatea de Drept și Științe Sociale, specializarea Drept, din cadrul Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.
Pasionată de literatură, scrie poezie ca formă de explorare interioară și mijloc de comunicare afectivă, urmând principiul că poezia trebuie să transmită emoții autentice și să aibă un impact puternic asupra cititorilor.
A publicat în reviste literare și pe platforme culturale precum: Apostrof, Hyperion, O mie de semne, Luceafărul, Banchetul, 13 Plus, A Too Powerful Word (revistă bilingvă din Serbia), Actualitatea literară, Astra blăjeană, Revista Eminesciană, Psyche, Cultura, Cîrciuma poeziei, Vitrina cu Poezii, Parnas XXI, Extemporal liric, Vocativ, Fabrica de Poezie și Jurnalul Milenial.
Câteva dintre poemele sale au fost traduse în limba spaniolă și turcă și au apărut în revistele internaționale Kametsa (Spania) și Kirpi (Turcia).
A fost membră a Cercului Literar de la Cluj și a obținut mai multe distincții, printre care Mențiunea I la Olimpiada de Limba și literatura română și Premiul I la Concursul Național „Ocrotiți de Eminescu” (2021).
s-a pierdut
s-a pierdut pe drum și nu știe nici unde e nici cum se numește nu știe dacă a lăsat poarta din spate de la casa din satul cu case multe deschisă sau măcar puțin crăpată ca să intre iubirea sau ce o fi acea nălucă ce bate la porțile oamenilor și merge din casă în casă ca să vadă cine îi deschide s-a pierdut pe drum și nu știe câte cărți are și se oprește la răscruce și își numără din unu în unu toate manualele și vede că este înconjurat de nămeți s-a pierdut pe drum și nu știe dacă se mai poate întoarce căci clipa - musafir nepoftit în povestea pe care o scria și la care nu i-a găsit încă un final a fost lăsată pe din afară cum copilul cel mai mic din clasă e lăsat singur în curtea școlii de colegii lui și nu mai știe cum să se pună de acord cu viața căci nu își mai găsește stiloul ca să-și scrie propria poveste
drumul fericirii
fericirea s-a pierdut în ochii noștri la apus de soare și se frământă să găsească drumul înapoi dar între sufletele noastre nu mai există separeu
înțelesuri în neînțeles
ca să faci din viață un înțeles trebuie să o transformi într-o pasăre și să o chemi să îți mănânce din palmă ca mai apoi să o întrebi cum de zboară așa de sus și nu se împiedică de nori trebuie să o faci un giuvaier și să îl iei în mână să îl șlefuiești de toate petele și să te faci curios de unde le-o fi căpătat trebuie să o faci o stea și să-ți pui o dorință ca atunci când cade să o prinzi în căușul palmelor și să o rogi să îți povestească tainele universului mă iau de mână cu neînțelesul și mă adâncesc în neînțelesuri și mai mari citesc în cărți în caiete în piatră ca să pot să pricep cum să fiu fericită
Blitz-poeme
Trec prin viață cu sufletul gol Și mă mir cum Cicatricile se înmulțesc.
Îmi întorc privirea spre tine Și sufletul zâmbește Ca un copil ce își deschide cadourile În dimineața de Crăciun.
Aseară mi-am uitat Sufletul la tine Pentru totdeauna.
Click sau scan pentru a susţine site-ul citeste-ma.ro:
Fotografie reprezentativă: Aditya Chinchure / Unsplash
scrie un comentariu