Am primit cu bucurie pe email intenţia lui Michal Mitrík de a-şi publica poemele (şi) pe citeste-ma.ro. Câteva date despre el vedeţi în paragraful următor şi sperăm să vă placă poemele sale, pe care le publicăm bilingv.
Michal Mitrík (n. 1991), din Rožňava, Slovacia, a publicat în reviste precum Enter și Nový život (Serbia); lucrările sale au fost difuzate și la Rádio Devín și traduse în limba slovenă (Koridor). A primit mai multe premii pentru proză și eseu. Activitatea sa actuală explorează tema moștenirii — materiale, psihologice și evolutive — inspirându-se totodată din postmodernism și dintr-o fascinație de lungă durată pentru Balcanii de Vest, regiune pe care a curatoriat-o pentru un număr special al revistei Vertigo, o importantă publicație slovacă dedicată poeziei mondiale.
OFFSPRING
my offspring is a miracle
born blind
a paradox of viviparity
it sees only as far as I can see
its fur is a color increasingly like mine
its mimicry is becoming more intelligible
our gene will be preserved
my task is fulfilled
—
my offspring sees only as far as I can see
and always a little less
its fur is loathsome to me
its mimicry is dysfunctional
our gene drives my instincts
to find under the fur, its jugular
URMAŞ
urmașul meu e un miracol
născut orb
un paradox al viviparității
vede doar atât cât pot eu să văd
blana lui are o culoare tot mai asemănătoare cu a mea
mimicria lui devine tot mai inteligibilă
gena noastră va fi păstrată sarcina
mea e îndeplinită
—
urmașul meu vede doar atât cât pot eu să văd și
întotdeauna un pic mai puțin
blana lui mi-e dezgustătoare
mimicria lui e disfuncțională
gena noastră îmi mână instinctele
să-i frâng gâtul
FOX
as a child I read an old legend
about a spartan boy
who hid a fox under his tunic
so they wouldn't take it from him
and convincingly kept silent
claiming he hid nothing until he fell dead to the ground
because the fox had bitten off part of his entrails
but the boy didn't let it show
I only became an adult when
before every preventive check-up
I started checking with my fingers
whether I had on my belly
tiny traces of fox teeth
VULPE
Când eram copil, am citit o legendă veche
despre un băiat spartan
care a ascuns o vulpe sub tunică,
pentru ca să nu i-o ia ceilalți.
Și a tăcut cu convingere,
susținând că n-a ascuns nimic, până când a căzut mort la pământ, fiindcă
vulpea îi mâncase o parte din măruntaie,
dar băiatul nu lăsase să se vadă nimic.
N-am devenit adult decât atunci când,
înainte de fiecare control preventiv,
am început să-mi palpez cu degetele burta,
să văd dacă nu cumva au apărut pe ea mici
urme de dinți de vulpe.
FOOTPRINTS IN THE SNOW
father was always a riddle to me
he was rarely home
and if he was, he spoke only sporadically
and if so, he spoke of work things I didn't understand why he was telling me
father worked in the emergency room
he had the most unpleasant and disgusting work
on Christmas and New Year's Eve
while I, at home with mother decorated and baked
father was saving clumsy pyrotechnicians
resuscitating children poisoned by alcohol
examining year-end suicides
a Christmas table set for four
at which we sat, the two of us
imagine, he tells me,
towards dawn, a few hours after the fireworks,
one guy hanged himself in a garage
when we arrived at the scene
you could still see on the path toward the garage
his footprints in the snow
or another time – another one slit his wrists
while his cabbage soup was still boiling on the stove god,
during the examination, it was still smelling fantastic!
I suppose I missed my father
I suppose I miss him even now
I wonder if one can truly miss
what they do not know
when toward dawn I return home
and as I open the front door
I look back behind me I still see
my footprints in the snow
URME ÎN ZĂPADĂ
tata a fost mereu o enigmă pentru mine
era rar acasă
iar când era, vorbea doar sporadic
iar dacă o făcea, vorbea despre lucruri de la muncă nu
înțelegeam de ce mi le spunea mie
tata lucra la urgențe
avea cea mai neplăcută și dezgustătoare muncă de
Crăciun și de Revelion
în timp ce eu, acasă cu mama, decoram și coceam tata
salva pirotehniști neîndemânatici
resuscita copii mătruiți de alcool examina
sinuciderile de sfârșit de an
o masă de Crăciun întinsă pentru patru la
care stăteam noi doi
imaginează-ți, îmi spune el,
spre zori, la câteva ore după artificii,
un tip s-a spânzurat într-un garaj
când am ajuns la fața locului
încă se mai vedeau pe poteca spre garaj urmele
lui în zăpadă
sau altă dată – altul și-a tăiat venele
în timp ce ciorba de varză încă îi fierbea pe foc Doamne,
în timpul examinării, încă mirosea fantastic!
cred că mi-a fost dor de tata
cred că îmi este dor de el și acum
mă întreb dacă poți simți cu adevărat dorul pentru
ceea ce nu cunoști
când spre zori mă întorc acasă
și în timp ce deschid ușa de la intrare privesc
înapoi în urma mea și încă mai văd urmele
mele în zăpadă
POEMS FOR ELEVATORS AND HOTEL BARS
a notice for poets:
do not write texts about big themes,
or about themes
that essentially concern you
in the best case, readers will read them
during a ride in a business center elevator
in an airport hall before departure
in a hotel bar while waiting for check-in
your big themes
will remain at the periphery of vision
filtered out by attention
and short-term memory
as it is,
after all,
with everything else
POEZII PENTRU ASCENSOARE ŞI BARURI DE HOTEL
un anunț pentru poeți:
nu scrieți texte despre teme mari,
sau despre teme
care vă privesc, în esență, pe voi
în cel mai bun caz, cititorii le vor citi
în timpul unei călătorii cu liftul într-un centru de afaceri
într-o hală de aeroport înainte de plecare
într-un bar de hotel în timp ce așteaptă check-in-ul
temele voastre mari
vor rămâne la periferia vizuală
filtrate de atenție
și de memoria de scurtă durată
așa cum se întâmplă, până
la urmă,
cu toate celelalte
Susţine citeste-ma.ro:
Fotografie reprezentativă: Jorgen Hendriksen / Unsplash (crop)
scrie un comentariu