McEwan îți spune o poveste. Asta înseamnă că ai acceptat deja să stai cu el la masă și că-l asculți cu atenție. Îl știi pe McEwan, pe Ian, v-ați mai întâlnit de câteva ori și chiar ți se pare un tip de ispravă, care, pe deasupra, le mai are și cu vorbele. Așadar, știi din start că, orice-ar îmbrobodi, vine cu ceva nou, cu un miez de ceva. Cum e aici, de nucă.
Acum, Ian îți spune o poveste ca și cum el, povestitorul, ar fi un fetus. Iar fetusul lui este inteligent peste media adulților și mai are și niște capacități senzoriale pe care ți-e greu să le accepți ca fiind în dotarea unei ființe încă nenăscute. Dar, cum am spus, tu îl asculți pe Ian, ai încredere în el și te lași purtat de poveste, pentru că știi că Ian chiar vrea să-ți spună ceva. Prin urmare, poate faci puțin ochii mari când fetusul analizează geostrategic lumea ori când glosează filosofic, ba chiar și atunci când îți mărturisește cum vede el, de acolo, din uter, plafonul degradat al bibliotecii, dar treci peste.
Fetusul își ascultă mama și unchiul, de altfel amanți, cum complotează să-l ucidă pe tatăl lui. Închis ca într-o coajă de nucă, fetusul răstoarnă situația pe toate părțile, încercând să găsească o soluție. Tatăl este poet, iar mama încă-și mai amintește unele versuri pe care i le-a dedicat el. Faptul acesta, însă, nu o împiedică să pună la cale crima.
„Îmi pipăi neliniștit cordonul ombilical. Îmi ține loc de mătănii antistres.”
Martor tăcut, fetusul găseşte în final unica sa posibilitate de a interveni şi de a încurca într-un fel planul urzit de amanţi. Până acolo, el asistă nu fără reacţie, deşi neauzit, la toate schimbările de atitudine din cuplul criminal, la ezitările mamei şi la insensibilitatea unchiului. Din când în când, se răsuceşte ori îşi loveşte mama, ca pentru a-i atrage atenţia, pentru a-i aminti că acolo, în interior, este totuşi cineva de care nimeni nu ţine cont.
Pe măsură ce Ian te cucereşte cu povestea fetusului şi a uneltirilor acelui cuplu criminal, presoară, aşa cum îl ştii şi din alte ocazii, tot felul de trimiteri la modul în care s-a schimbat ori urmează să se schimbe lumea, încercând şi să anticipeze.
„În noua carte unul dintre multele fire narative nerezolvate e următorul: oare cele nouă miliarde de personaje ale sale vor scăpa de un conflict nuclear? Gândiți-vă la asta ca la un sport de contact. Aliniați echipele. India împotriva Pakistanului, Iranul împotriva Arabiei Saudite, Israelul împotriva Iranului, SUA împotriva Chinei, Rusia împotriva SUA și a NATO, Coreea de Nord împotriva restului lumii. Ca să sporim șansele de reușită, să mai adăugăm și alte echipe: jucători care nu reprezintă nici o națiune vin și ei să participe.”
Astfel de pasaje fac şi mai complex firul narativ, aparent simplu, însă cu multiple posibilităţi de interpretare. Din când în când, câte un citat din William Shakespeare, inserat ca un omagiu adus scriitorului la 400 de ani de la moartea acestuia, oferă nu doar ceva culoare textului, ci mai ales alte căi interpretative, mai ales că, la un moment dat, are loc şi o întâlnire hamletiană, unul dintre momentele de vârf ale acestei istorii mai puţin obişnuite.
Când Ian se opreşte şi îi spui că nici măcar nu şi-a băut vinul fiert sau ceaiul, că ai uitat ce-a comandat, zâmbiţi amândoi, tu fără cuvinte, iar el privind în sus, precum fetusul din poveste. Apoi, îţi dai seama că, de fapt, nici tu nu ai băut nimic şi că băutura trebuie să se fi răcit. Aşa sunt poveştile frumoase, îţi spui, te fac să uiţi de tine.
Se aşază câteva clipe de tăcere, în care vă priviţi ca şi cum aţi şti doar voi doi un secret teribil, clipe în care te gândeşti că, până la urmă, Ian ţi-a spus o poveste despre personalitate şi curaj, despre atitudine şi egalitate de şanse, şi nu în cele din urmă despre dragoste, moarte şi trădare. Pare o poveste care va dăinui şi nu neapărat pentru naratorul excentric, ci mai degrabă pentru calităţile ei.
Ian McEwan, „Coajă de nucă”, Editura Polirom, 2016, 216 pagini, traducere din limba engleză şi note: Dan Croitoru
Poţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Aldebaran S / Unsplash
scrie un comentariu