Kaveh Akbar este un poet, romancier și editor american, de origine iraniană, născut în Teheran. La doi ani de la nașterea sa, familia se mută în Statele Unite. Deși naturalizat ca american, descendența sa iraniană va juca un rol important în opera sa.
A debutat cu volumul de poezie Calling a Wolf a Wolf (2017), înregistrând un succes de public notabil. Într-un interviu acordat revistei The Paris Review, Akbar menționa că poezia este aproape o stare de spirit pentru el și că fiecare lucru care îi pătrunde universul conștiinței o face din perspectiva „utilității poetice”. Nu întâmplător, succesul la public al volumului său de poezie s-a datorat și percepției că versurile sale reprezintă o incursiune sinceră, netrucată, în lumea adicției, poezia fiind un mecanism prin care conștiința poate să se decupleze într-un mod safe de la presiunea exercitată de obișnuința drogului.
Cel de-al doilea volum de poezie, scris în ritm diferit, disruptiv, abordează și o tematică civică și socială, respectiv America lui Trump, spațiu al unei ample critici la adresa sistemului și manipulărilor, inclusiv prin intermediul social media.
Cu volumul Martir! Akbar își face debutul în proză. Fără a fi neapărat autobiografic, romanul abordează aspecte precum adicția, religia, binomul viață-moarte și corolarul acestuia, martiriul, dar și statutul imigrantului, sentimentul dezrădăcinării, frumusețea limbajului, misiunea artei, multe dintre acestea, materializate în versuri, fiind pre-existente în conștiința creativă a autorului.
Personajul principal al volumului Martir!, Cyrus Shams, e un bărbat aflat „la intersecția dintre condiția de iranian și cea de american din Vestul Mijlociu”, fiind „american când îi convenea să fie american și iranian când îi convenea să fie iranian”. Dovedind o „politețe patologică”, o „dorință […] paralizantă, de a evita să le faci altora neplăceri”, Cyrus are de luptat cu dilemele statutului său etnic hibrid, dar, mai ales, cu adicția, dependența de droguri și alcool fiind cea mai importantă realitate a conștiinței sale.
Lui Cyrus propria viață îi pare fără sens și miză, lângă un părinte dezrădăcinat, abrutizat de munca grea, forțat să trăiască într-o țară diferită de cea în care s-a născut și care i-a luat mama într-un accident aviatic stupid.
„Cyrus îi povestise cum guvernul iranian pusese pe un timbru poștal imaginea avionului doborât în care murise mama lui, ca să alimenteze ura față de America. O națiune nivela istoria reducând-o la o anomalie statistică, la daune colaterale, iar cealaltă o multiplica în scopuri propagandistice".
Voindu-se poet prin vocație și stil de viață, Cyrus navighează pe apele existenței într-o stare dilematic existențială, marcat atât de dispariția prematură a mamei, dar și de ideea scopului final al existenței sale. Luptând cu dependențele și în încercarea de a lăsa o urmă durabilă a existenței sale, Cyrus are revelația martiriului, a morții cu sens, ca o contrapondere la o viață care nu se poate lăuda cu prea multe realizări.
Apărut, inițial, ca un motiv poetic, acesta începe să prindă contur în mintea lui Cyrus, a cărui conștiință se reîntoarce la esența apariției sale, alimentându-se cu istoriile genitorilor săi și rudelor iraniene. Filosofiei americane care plasează în centrul existenței binele personal și propriul succes, mintea lui Cyrus le contrapune imaginea părinților iranieni felicitați de autoritățile din țara lor pentru fericirea de a deveni părinți ai martirilor – copii, tineri – victime ale războiului.
Stearpa „binecuvântare” de a deveni martir este acompaniată de autorități de o ultimă scenografie: călărețul-copil, terifiat de grozăvia morții – îmbrăcat precum un apostol, bântuie câmpurile pline de muribunzi spre a se înfățișa drept înger., pentru a da sens morții. Însă, pentru cei agonizând pe câmpul de luptă moartea e cel mai lipsit de sens eveniment („unii sunt gata să-și ofere nevasta, surorile… ca să scape de certitudinea morții”), neînțelegând de ce trebuie să își dea viața într-un război fără sens și miză reală.
Cyrus constată că retoricii patriotarde, ultrareligioase din țara sa de origine, îi poate oglindi o retorică la fel de găunoasă, cea a „Președintelui Invectivă”, care pune infailibilitatea și impunitatea personală mai presus de orice normă morală, dovedind tot atâta lipsă de sens, precum călărețul-apostol de pe câmpurile de luptă iraniene.
În acest context, inițiativa artistei Orkideh de a se oferi drept exponat de muzeu pentru a ilustra parcursul morții îi pare lui Cyrus cel mai autentic și profund gest, ilustrarea vie a ideii de martiriu, care, cu adevărat, dă sens morții. Cea care pare, inițial, doar o artistă nonconformistă, pe cale de a revoluționa ideile de artă și scop al acesteia, se dovedește a avea, însă, o legătură mult mai profundă cu Cyrus.
Scris într-o notă absurd-umoristică, pe alocuri introspectiv-poetică, romanul lui Akbar pune reflectorul pe teme esențiale ale existenței, fără pretenția de a da răspunsuri clare, dar reușind să stârnească întrebări dintre cele mai profunde.
Kaveh Akbar, „Martir!”, Editura Trei, traducere: Petru Iamandi, anul publicării: 2025, nr. pagini: 448
Cumpără cartea:
Te rugăm să susţii site-ul citeste-ma.ro:
Fotografie reprezentativă: Nishikino Maki / Unsplash
scrie un comentariu