E o preferință personală, dar nimic nu mă încântă mai tare decât un volum care îmbină confesiunea cu politicul, iar volumul lui alexandru adam, stilizări ap., este printre preferatele mele. Literatura queer a devenit un subiect destul de dezbătut în spațiul literar românesc, mai ales prin prisma lipsei de reprezentare. Literatura queer nu se rezumă doar la un imaginar queer, ci surprinde o întreagă mișcare socială care a fost constant redusă la tăcere în spațiul românesc. Identitățile, experiențele și subiectivitățile sunt multiple și complexe, contribuind astfel la deconstruirea percepției tradițional-patriarhale față de cum trebuie performată și înțeleasă identitatea. De altfel, literatura queer-feministă demontează ideea de canon literar, construind spații sigure pentru explorarea altor perspective.
În prima parte, beauty routine, zealous, sunt descrise imagini din viața intimă a cuplului. Intimitatea queer este expusă în cele mai obișnuite activități, cele mai normale, dar în același timp această expunere a intimității queer reprezintă un act politic, de queerificare a privirii, pentru că îmbină elemente esențiale cum ar fi: orientarea sexuală, percepția, identitatea și proiecția/performarea identității. Așadar, dezvăluirea spațiului intim (re)definește iubirea, relațiile de cuplu, intimitatea și sexualitatea, dar contestă și perspectiva patriarhală și heteronormativitatea. alexandru adam descrie în mod explicit imagini, care pentru cititorul/cititoarea patriarhal/ă pot crea un sentiment de disconfort („este foarte intim să iei în gură pula unei persoane. sexul oral e o/ experiență superbă./ înghit în sec, toate spermele pe care le-am înghițit în umed./ mereu am crezut că nu sunt în stare să sug bine pula. și mereu am/ crezut că a nu fi în stare să sugi bine pula este incongruent cu a fi/ un bun homosexual”, p. 9). În literatura queer se vorbește despre șoc, ca despre un element necesar procesului de queerificare al percepției. Șocul are rolul de a atrage atenția, de a cere cititorului/cititoarei recunoașterea experienței relatate și de a contesta straight gaze-ul.
Literatura queer-feministă recuperează discursul confesiv și leagă expresia poetică de schimbarea socială (Linda A. Kinnahan, Lyric Interventions, Iowa: University of Iowa Press, 2004). alexandru adam folosește discursul confesiv pentru a evidenția experiențele personale și modul în care acestea se află în relație cu performarea identității. De asemenea, discursul confesiv este în strânsă legătură cu activismul politic, iar în anumite poeme alexandru adam schimbă „eu” în „noi”, ceea ce contribuie la implicarea și identificarea cititorului/cititoarei cu experiențele prezentate. În măreață uvertură pe wc alexandru adam critică poziția tradițional-patriarhală:
„acest minunat poem este antiapocalipitc/ apocalipsa e apanajul burgheziei heterosexuale/ și noi nu ne-o permitem/ facem pipi pe ea/ avem mult și bine de trăit împreună!/ acești bărbați ai literaturii/ și-au permis peripluri absolute/ iaca fâs/ centrul își permite asta/ noi râdem de voi/ priviți – facem pipi pe formele voastre/ de pe meterezele marginii/ vă deschidem ochii politici/ apele apocalipsei nu vă mai spală multă vreme mâinile!” (pp. 42-43)
În queer aeterma alexandru adam construiește 10 tablouri în care chestionează toate „normalitățile” patriarhale, precum și conceptul de privilegiu și modul în care acesta ne influențează percepția despre lumea din jur. Societatea patriarhală impune modele heteronormative, perpetuează și creează diferențe de gen. alexandru adam deconstruiește concepte ca heteronormativitate și scrie despre modul în care cultura patriarhală este internalizată și instrumentalizată de multe ori.
„heteronormativitatea îmi dă voie să mă plimb în voie/ căci mă vedeți ca bărbat/ vă înșelați amarnic, vă râd în față”; „sunt heteronormativ când traumele mele/ își găsesc răspuns în mama […] sunt heteronormativ când găsesc scuze/ tatălui pe care l-am văzut/ de două ori” (p. 46)
Dacă într-o societate patriarhală a fi heteronormativ este un privilegiu, alexandru adam demonstrează că, din contra, privilegiul e să fii queer: „queer e privilegiu în măsura/ în care pot vedea heteronormativitatea/ din mine – și zilnic să o tai” (p. 48), pentru că doar așa poți înțelege mai clar realitatea. În această serie de tablouri, alexandru adam discută și recunoaște misoginismul, sexismul, antisemitismul, rasismul, transfobia, homofobia, bifobia, speciismul și ableismul care sunt practicate, integrate și normalizate într-o societate patriarhală. De altfel, prin recunoașterea lor, alexandru adam subliniază necesitatea unei schimbări radicale în societatea românească.
vorbim unul cu celălalt doar când unul dintre noi doarme este partea pe care am citit-o ca pe un unic poem, în care se simte un flow de emoție, aceste lucruri pe care le gândim despre partenerii/partenerele noastre, dar nu le rostim cu voce tare, precum și toate fricile resimțite într-o relație queer într-o societate tradițional-patriarhală. Așadar, pe lângă fricile specifice relațiilor și a modului în care acestea pot evolua, se adaugă și frica față de agresivitatea celor din jur („și te-am prins de mână și apoi am tresărit și am realizat ce am făcut […] am două colege superbe la facultate și ele se țin de mână și sunt fericit/ căci uite, cele tinere au curaj/ și merg și radiază/ noi mergem – mă rog, noi fugim/ foarte repede pe stradă, uneori nu am suflu”, p. 68). Cultura patriarhală invocă morala și se folosește de frică, rușine și violență pentru a persecuta și a „îndrepta” comportamentele pe care le consideră nepotrivite. Imaginea apartamentului ca spațiu sigur este reluată, cu toate acestea anumite sentimente par să își găsească locul și aici. alexandru adam subliniază faptul că într-o societate tradițional-patriarhală, iubirea queer nu este respectată, ci trebuie ascunsă, închisă:
„în apartamentul nostru, care se află între celelalte, respectabile”, „familia de alături trebuie respectată/ ei formează o familie, tata, mama, copiii/ îi respect, mereu când plâng în baie, închid geamul/ mereu când vomit în baie, închid geamul/ mereu când ne futem, închid geamul, și ușile,/ și pereții, și tot închid” (pp. 70-71)
Ultima parte a volumului, outro, discută statutul artei marginale, cum este ea percepută, relația autor/autoare-text, dar și rolul limbajului și cum acesta influențează percepțiile pe care le avem despre lumea din jur. alexandru adam scrie de pe o poziție marginală, contestă relația centru-margine, iar acest lucru este evident în întreg volumul. Volumul stilizări, ap. este un manifest queer-feminist, reprezentativ direcției queer-feministe din ultimii ani din România.
de ce textul de artă marginal este perceput agresiv (p. 80)
textul de artă marginal este cel care străpunge ochiul calm până în
umorile sale cele mai gangrenate. textul de artă marginal este o
luare de poziție extraordinară, este dirijantul propriei abordări.
pentru că este dezinteresat de posibila sa paradigmare. textul de
artă marginal vrea ceva.
centrul este comod. marginile sunt agresive. este ceva ce consider
că mai ales estetic e foarte observabil. textul de artă marginal
este agresiv pentru că oricât ar avea semnificație ca formator de
identitate pentru margini, în fapt nu își duce voința la bun sfârșit
fără să deranjeze centrul. iar centrul e foarte ușor deranjabil.
mecanismele șocante pe care arta marginală le implică funcționează
asemenea unor suspendări epistemologice, sunt de fapt preambuluri
etice. prin aceasta, arta marginală e etică. în sensul că ea se prezintă
ca fiind posibil de interpretat doar etic, abordarea sa socială fiind
destinată a fi etică.
textul de artă marginal a descoperit că eticul e incomodul.
alexandru adam, stilizări, ap., frACTalia, anul publicării: 2022, nr. pagini: 85
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Ben Maguire / Unsplash
scrie un comentariu