Unul dintre fenomenele literare contemporane, Ileana Mălăncioiu – poeta și omul – încearcă, reușește și ne arată și nouă ce înseamnă, ad litteram, „Am reușit să rămân eu însămi”. Colecția de interviuri din perioada 1994-2016 este o lecție de viață. Dialogurile (convorbiri cu: Gabriela Adameșteanu • Victoria Milescu • Daniel Cristea-Enache • Radu Doru Cosmin • Lucia Ivănescu • Eva Iova • Laura Albulescu • Simona Chițan • Doinel Tronaru • Simona Sora • Clara Mărgineanu • Lucia Negoiță • Irina Nechit • Eugen Dedov • Xavier Montoliu Pauli • Iulian Boldea • Paul Gorban • Iulian Talianu • Roberto Mussapi) au fost publicate în ziare și reviste de cultură sau integrate în volume colective de proză, dar nu în forma completă în care sunt în carte.
Un loc aparte îl ocupă cărțile, scriitorii, criticii literari și personalitățile culturale care au intrat în viața poetei, pentru că dincolo de activitatea literară, viața Domniei Sale, marcată de evenimente care i-au pus de multe ori sub semnul întrebării profesionalismul și moralitatea, a fost o luptă pentru adevăr și libertatea cuvântului.
„La Salonul de Carte de la Paris, plictisit de obiceiul cuiva de a se da drept o victimă a comunismului cum n-a mai fost alta, Mircea Dinescu a spus că poeții adevărați sunt ca pomii fructiferi; nu puteau să facă un timp mere, iar după aceea piersici, fiindcă se caută mai bine. Apoi, pentru a se face înțeles, a citat numele meu și a spus că nu m-am schimbat în funcție de împrejurări, ci am fost poetă tragică și înainte de 1989, și după aceea.” [p.177]
Ce m-a surprins la acest volum au fost nu întrebările (bine documentate), ci răspunsurile. O parte dintre întrebări se reiau (e firesc), dar răspunsurile la aceeași întrebare nu se repetă. Trecând prin timp și după ce a publicat volume de poezie și antologii, a scris și publicat eseuri, publicistică și a tradus peste zece volume, activitate încununată cu o întreagă colecție de premii, Ileana Mălăncioiu, fără încrâncenare sau melancolii nejustificate, vorbește la fel de firesc despre copilărie, familie, școală, debut, cenzură, personalități ale vremii și prietenii literare.
„Aveam noapte de noapte același coșmar, în care stam așezată pe un scăunel cu trei picioare să o veghez pe sora mea și mă temeam să nu se întâmple ceva. (…) Poemele din „Sora mea de dincolo” au fost scrise între aceste coșmaruri și erau un fel de exerciții de vindecare și de supraviețuire.” [p.32]
Un alt mare plus este prefața scrisă de Ileana Mălăncioiu. În perioada comunistă, poeta a fost cenzurată cu grijă pentru că felul direct de a spune ce are de spus – în proză sau/și în poezie – i-a adus din partea prietenilor și colegilor un respect deosebit. Cu ochiul format și limba ascuțită, după 1989 a lucrat la revista social-politică 22, la Editura Litera (redactor-șef) și la săptămânalul România literară, un loc aparte având publicarea în serial a cărții lui Andrei Pleșu „Minima moralia”, textele lui Gabriel Liiceanu apărute ulterior în „Cearta cu filosofia” și „Scrisorile de logică” ale lui Noica. Nu este puțin lucru și Ileana Mălăncioiu povestește exact despre ce s-a întâmplat și cum a reușit să se impună.
Frumos colaj de întrebări și răspunsuri. Greutățile, renunțările, obsesiile, pe scurt viață și despre cum se trece prin ea, fac din volumul de față o lecție vie.
Ileana Mălăncioiu, „Am reuşit să rămîn eu însămi (interviuri)“, Editura Polirom, 2016, 240 de pagini
Cartea este disponibilă pe elefant.ro.
scrie un comentariu