Este tentant când citeşti o carte despre o personalitate precum Maria să încerci să o transpui în timpurile actuale. Gândul are indecenţa lui, dar de ce nu? De ce să nu faci jocul acesta mental, de a o aşeza pe Maria în vremurile în care unele ştiri se fabrică, mai ales cele de cancan, în care cine este la vârful politicii unui stat trebuie să fie atent la orice pas?
Cum ar funcţiona astăzi o regină precum Maria? În mod clar, poţi presupune că ar fi mult mai atentă la aventurile extraconjugale, la iubirile pasagere care ar face familia să tremure ruşinată. În cazul acesta, un Barbu Ştirbei sau un William Waldorf Astor ar rămâne la nivelul de zvon, combătut prin comunicate de presă. Sigur, vreun paparazzo ar încerca să profite, dar i-ar fi mult mai greu să spargă ermetismul unei instituţii precum Casa Regală, cu care, totuşi, Maria nu ar fi nici azi învăţată.
Maria ar fi apropiată ca profil social de Diana, Prinţesa de Wales, un personaj adulat de mase, activ, oarecum angelic, cu ceva mistic în juru-i. Ar avea, cu siguranţă, unele dintre cele mai urmărite conturi pe reţelele sociale, iar orice fotografie pe instagram ar face valuri (mai ales cele cu ea la patul soldaţilor muribunzi). Maria ar fi „influencer”.
Apoi, probabil s-ar comenta mult pe marginea relaţiei sale cu regele Ferdinand ori cu fiul, Carol, două figuri mult prea lipsite de contur faţă de dorinţa sa de acţiune. Aşa cum a preluat şi aici Ion Bulei, Maria nu s-ar da la o parte de la afirmaţii de genul „dacă aş fi eu rege…”
„Aş vrea să fiu eu rege (…) Dacă aş fi eu la conducere nu aş sta locului să oftez! Iar dacă m-aş înfuria, ar fi o furie cu scop – i-aş pune în mişcare cu frica. Aş culca la pământ toate minciunile, aş… oh! Dar ce uşor e să spui ce ai face când nu te cheamă nimeni s-o faci!”
În orice caz, ar fi cel puţin interesant. Ar face ziarele să se vândă, ar fi o pâine de mâncat pentru emisiunile tv de seara şi ar face România chiar şi mai prezentă pe buzele diplomaţilor europeni datorită conexiunilor sale de familie cu Anglia şi Rusia.
Este numai un exerciţiu de imaginaţie, pe care nu ai cum să nu-l faci citind ediţia Litera a volumului scris de Ion Bulei. Cartea se bazează pe scrierile reginei, din care au fost extrase pasaje consistente, dar şi pe zicerile unor personalităţi, precum I. G. Duca, care au trăit în acei ani şi au urmărit felul în care ea s-a făcut remarcată înainte şi după Marea Unire de la 1918.
Când a fost cazul, Ion Bulei a detaliat evenimentele istorice, pentru a-l aduce şi pe cititorul mai puţin instruit aproape de câmpul de luptă al reginei. Cu o clasă politică obişnuită să se certe fără a ţine cont de interesul naţional (nu s-a schimbat nimic), cu nişte bărbaţi în familie sub cerinţele poziţiei în care se aflau, cu câte şi mai câte intrigi ori conflicte de tot felul, Maria are alura unui personaj suprarealist, cu o putere dincolo de ce vezi în mod obişnuit la un om: este hiperactivă, nu se teme de boli, creşte în privinţa cunoştinţelor diplomatice şi, pentru ţara ei, ar face orice. Este mult peste orice politician de astăzi.
Fascinaţia românilor pentru Maria este de înţeles, mai ales că trăim vremuri sărace în astfel de figuri puternice. Ea a ştiut să-şi construiască imaginea (fotografiile cu militari sunt foarte în regulă, însă au avut atunci menirea lor propagandistică) şi mai ales s-a priceput cum să-şi pună această imagine în folosul ţării.
„Maria – o regină în război” este un volum dens în date istorice, în care nu te pierzi. Nu se insistă pe extraconjugal ori pe chestiuni de familie (altele decât relaţia cu Ferdinand şi cu Carol), ci pe România – intrarea ei în război, luptele diplomatice cu marile puteri şi uriaşul rol jucat de Maria în consecinţele de după 1918/19. Numeroase fotografii ilustrează acei ani grei, în care monarhia a fost pusă sub semnul întrebării, mai ales în contextul revoluţiei bolşevice.
Ion Bulei, „Maria – o regină în război”, Editura Litera, 2019, nr. pagini: 208
Cartea este disponibilă pe libris.ro.
scrie un comentariu