Născută și crescută în Seul, Mirinae Lee a debutat cu un roman care nu avea cum să nu se bucure de un succes care a traversat toate granițele. Istoria violentă a Coreei e surprinsă de-a lungul vieții unei singure femei, în Cele opt vieți ale unui trickster de-o vârstă cu veacul. Tricksterul lui Mirinae Lee e un supraviețuitor, un farsor care păcălește istoria pentru a rămâne în viață și, după cum veți vedea, lasă moștenire aceste abilități de a se strecura printre marile conflicte, de a înșela sistemul autoritar și nimicitor prin propriile mecanisme.
Inspirat de fapte reale, romanul lui Mirinae Lee ne aduce în prezent istoria unei femei care a reușit să evadeze din Coreea de Nord. De-a lungul a opt capitole complexe și captivante, descoperim abilitatea omului de a se metamorfoza, de a face compromisuri, de a îndura și de a nu-și pierde speranța într-un viitor în care se va putea trăi în libertate. Tricksterul din acest roman original este un povestitor uluitor, un narator care a făcut din acest debut un succes fără granițe.
Despre Cele opt vieți ale unui trickster de-o vârstă cu veacul, Booklist scrie:
„Frumosul roman al lui Lee este o poveste despre supraviețuire, traumă și dragoste în cele mai tumultuoase vremuri ale Coreei moderne. Limbajul metaforic și liric, narațiunea brutală și tulburătoare și stilul impecabil îi vor ține pe cititori cu sufletul la gură până la sfârșit.”
Este, într-adevăr, și un roman în care dragostea își face loc printre răni și măști, captivă între imposibilitatea de a trăi într-o libertate deplină și alegerea de a schimba definiția propriului trecut.
Obținând, de-a lungul vieții, pe rând, cetățenie japoneză, nord-coreeană și, într-un final, sud-coreeană, tricksterul lui Mirinae Lee ajunge să trăiască opt vieți în una, să supraviețuiască în chip de teroristă, spioană, mamă, sclavă sexuală, iluzionistă sau criminală. Dar nu sunt rolurile pe care societatea le consacră cuiva în mod firesc. Sunt mecanismele pe care războiul și regimul asupritor le strâng ca un laț în jurul acestei supraviețuitoare.
În timpul războiului din Coreea, întâlnirea cu Yongmal, cea căreia îi va lua în cele din urmă numele, după moartea acesteia, e un punct de cotitură:
„La Stația de Confort am întâlnit-o pe Yongmal. Posesoarea pseudonimului meu: un nume bizar, de fapt, care combină ideogramele pentru dragon și cal – două semne rareori folosite într-un nume de fată. Povestitoarea care nu ne lasă să dormim noaptea. Nu reușeau niciodată să-i închidă gura, nici măcar după ce au lăsat-o fără doi dinți din față. Odată ce se dădea stingerea, începea să șușotească, suflându-ne povești în ceafă. Cuvintele îi țâșneau de pe buze: cum o chema pe mama ei, cum ofta cu gândul la tatăl ei, anul când i s-a născut primul ponei, ziua când i-a venit pentru prima dată menstruația, primul vin pe care l-a gustat, povești trase de păr despre cum mergea la călărit și iubiri copilărești, toată dulceața și nerozia copilăriei, povești de-acasă. Eram îndrăgostite de zâmbetul ei știrb, de chicotelile ei. În fiecare noapte, prin poveștile ei, ne oferea un spectacol pe cinste și dobora zidurile casei.”
Poveștile sunt moștenirea pe care chiar protagonista le ia mai departe cu sine, oferind lumii accesul în spatele cortinei de fier. Adevărul e unul singur, de fiecare dată, iar acela aparține doar victimelor de război, nevinovaților care rareori reușesc ceea ce protagonista face din propria viață. Nu e un spectacol al abilităților de iluzionist, ci un roman-spectacol al cruzimii din timpul războiului, al brutalității vieții, al hazardului în care ne aruncă viața fără să existe sprijin sau ajutor din exterior. Încă din copilărie, supraviețuirea pentru ea e posibilă atâta timp cât încă recunoaște „miezul ființei” sale:
„Viața mea la limita subzistenței abunda în violență. Cu pumnii și cu vorba, tata îmi mistuise copilăria. Stația mi-a răpit adolescența. Și totuși nu m-am simțit femeie după aceea. În schimb, în ochii mei mi se părea că văd un bătrân – un om sfărâmat, care nu mai e surprins de nimic și nu mai așteaptă nimic de la viață, doar sfârșitul inevitabil.”
Lupta, pentru protagonista lui Mirinae Lee, începe de la o vârstă fragedă. Spectacolul dureros al lumii e tălmăcit de una dintre cele mai bune povestitoare contemporane, iar legătura pe care, mai târziu, o are cu fiica sa e doar o dovadă în plus a modului în care fiecare fragment de viață se poate transforma într-o poveste cu o structură originală și captivantă. Căci în miezul regimului totalitar, Mihee moștenește abilitățile mamei, talentul de supraviețuitoare și, mai ales, dorința de a păcăli sistemul cu propriile arme:
„Te-am învățat, de asemenea, să plângi. Pe măsură ce înaintau în vârstă, copiii trebuiau să dovedească din ce în ce mai mult înflăcărare în timpul ședinței de purificare a vieții. Uneori ședințele se încheiau într-o isterie colectivă de bocete și tânguieli. Elevii începeau prin a vărsa câteva lacrimi, cuprinși de vinovăție, și până la urmă o dădeau în plâns de-a binelea, adesea cu tot corpul, îngenunchind și legănându-și trunchiul înainte și înapoi, bătând cu pumnii în podea. Să inventezi o poveste era una, să te prefaci că plângi era altceva.”
Fiica devine un trickster al prezentului, o supraviețuitoare în interiorul unui sistem nociv.
Romanul lui Mirinae Lee e universal, cele opt vieți ale eroinei sunt opt mărturii care se traduc, inevitabil, în nenumărate istorii personale desprinse din tăvălugul istoriei. Ficțiunea istorică pe care o țese Mirinae Lee, pornind de la povestea de viață a unei mătuși, are o structură aparte și cucerește prin originalitate publicul cititor care iubește această categorie literară. În același timp, nimeni nu-i poate contesta lui Mirinae Lee cel mai nou titlu cucerit: cel de scriitoare fără cusur.
Mirinae Lee, „Cele opt vieți ale unui trickster de-o vârstă cu veacul”, Editura Trei, anul publicării: 2024, nr. pagini: 352, traducere: Mihaela Doagă
Cartea poate fi cumpărată de la:
Susţineţi site-ul citeste-ma.ro:
Fotografie reprezentativă: Антон Дмитриев / Unsplash
scrie un comentariu