Lucian Boia atacă pe mai multe fronturi în cele 117 pagini ale cărții pe care Humanitas a publicat-o la 100 de ani de la declanșarea Primului Război Mondial.
Nici mai mult, nici mai puțin decât un eseu, care se dorește o introducere și o abordare de departe a unui conflict răsinterpretat, dar încă neînțeles, necunoscut, și care va rămâne așa, pentru că istoria are în gena ei relativismul. O demonstrează și Lucian Boia aici, când se desprinde de teorii și încearcă un joc: Cum ar fi fost dacă?…
Dacă Primul Război Mondial nu ar fi avut loc? Nu s-ar mai fi creat condițiile pentru apariția nazismului, crede Lucian Boia, pentru că Germania, deși a înregistrat victorii remarcabile timp de patru ani, a pierdut în condiții complicate sfârșitul războiului, acumulând frustrări uriașe. Care frustrări au alimentat mișcarea care avea să poarte Germania spre Al Doilea Război Mondial.
Dacă România ar fi fost alături de Germania și nu împotriva ei? Dacă România nu ar fi avut atât de mult „noroc” la sfârşitul războiului şi, deşi l-a pierdut, a primit şi Transilvania, dar şi, surprinzător, Basarabia, de care, tot conform lui Lucian Boia, România s-ar fi „detaşat” oarecum, odată cu alegerea de a lupta împotriva Puterilor Centrale?
Sunt multe întrebări şi unele răspunsuri în eseul lui Lucian Boia, despre care s-a comentat deja foarte mult, nu în tonurile cele mai echilibrate. Autorul a fost acuzat de multe, deşi impresia mea este că nu face altceva decât să interpreteze şi, până la un punct, să se joace. Nu mi se pare lipsit de patriotism când demitizează, inclusiv când vorbeşte despre cât de „unanimă” era în epocă ideea unirii. Nici antinaţionalist când spune că românii au primit, deşi au pierdut, şi că au trădat o mai veche alianţă odată cu trecerea de la neutralitate la opoziţia faţă de Puterile Centrale.
„Corespundea „intrarea în acţiune” din august 1916 unui „ideal naţional” împărtăşit de toţi românii? Ar fi prea mult spus. Cei mai mulţi dintre români, ţărani (80% din populaţie) şi neştiutori de carte (60%), aveau cu totul alte preocupări şi alte griji; probabil că nici nu auziseră de „idealul naţional”. Acesta era prezent în sfera mult mai restrânsă a „opiniei publice”, formată din persoane cu un oarecare fond de cultură şi manifestând mai mult sau mai puţin interes pentru treburile publice.”
Fronturile lui Lucian Boia sunt atât de profunde şi atât de pline de interpretări, încât orice nouă abordare, oricât de nevinovată, nu are cum să nu stârnească noi controverse. Mai ales o abordare atât de curajoasă precum cea din această carte, scrisă simplu şi fără plonjări teoretizante.
Fiecare direcţie – dacă se putea evita războiul, cine este vinovat, posibila victorie a Germaniei, „norocul” României, tratatele de pace şi consecinţele războiului – ar putea fi interpretată şi mai mult, ar putea fi abordată şi mai complex. De altfel, cine reuşeşte să citească eseul acesta fără patimă ar putea să aibă curiozitatea de a citi mai mult şi de a căuta şi alte cărţi despre Primul Război Mondial.
Cred în puterea acestei cărţi de a stârni. Istoricul ori cel care ştie câte ceva despre război şi despre trecutul României va simţi nevoia să contraatace. Cititorul obişnuit va găsi aici o cronologie succintă, utilă pentru orientare, şi va dori să afle mai multe. Toţi vor vedea aici Primul Război Mondial tratat ca un eveniment fără de care omenirea ar fi fost alta şi care încă mai stă la originea unor fenomene care se petrec în geopolitica la zi.
Acum, pentru că a atacat pe mai multe fronturi şi nu a ştiut să stea neutru şi cuminte până să intre în război conform vreunui interes, Lucian Boia a plătit cu vârf şi îndesat. Dar nu-l compătimesc – s-a vândut bine, bănuiesc, altfel n-ar mai fi publicat atât de mult în ultimii ani. Şi nici nu-l laud pentru curaj, pentru că eseul său este un act de normalitate. Cât timp opinia mai face parte din normalitate (ştim bine, istoria o scoate din când în când în afară). Cert este că îl recomand ca un punct de plecare, iar cine are argumente, în afara celor de peluză, este la fel de liber să le pronunţe.
Lucian Boia, „Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări”, Editura Humanitas, 2014, 120 de pagini
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă de Антон Дмитриев pe Unsplash
scrie un comentariu