Îmi plac cărțile care prezintă alte culturi şi mai ales pe cele care arată cum trăiesc cei din țările islamice. Uneori, cărţile acestea sunt ca nişte invitaţii la călătorie, alteori, sunt atât de dramatice, încât rămân în memorie mult timp. Mai ales că descriu realităţi.
„Prizonieră în Teheran” este o astfel de carte. Cuprinde tradiţia şi cultura poporului iranian şi experienţele Marinei Nemat – o tânără creștină din Iran, cu origini rusești, în timpul celor doi ani (1982-1984) în care a fost închisă la Evin – închisoare politică din Teheran.
Marina Nemat a scris despre partea aceasta a vieţii ei după ce a emigrat în Canada, alături de soţ şi de fiul ei de doi ani şi jumătate.
Aşa cum mărturiseşte chiar din primele pagini, a început să scrie pentru că amintirile adunate în timpul detenției nu o lăsau să-şi continue viața.
„Am început să scriu (…) despre tortură, durere, moarte şi despre toată suferinţa despre care nu vorbisem niciodată.”
Abia spre finalul cărţii aveam să înţeleg cât de profundă era această frază. După ieşirea din închisoare, Marina s-a întors la familia ei, care se comporta ca și cum cei doi ani nu existaseră.
„Când fusesem eliberată de la Evin, familia mea s-a purtat de parcă totul ar fi fost în regulă. (…) Nu m-a întrebat nimeni Ce ai pățit? Tânjeam să le povestesc cum fusese viața mea acolo, dar nu știam de unde să încep. Am așteptat să mă întrebe cineva ceva, orice mi-ar fi dat un punct să încep…”
Arestarea Marinei a avut loc în ianuarie 1982. Avea 16 ani. Înainte de a fi arestată, asistase la arestarea multor prieteni și colegi de școală. Știa că va veni și rândul ei, însă:
„Nu puteam să mă ascund (…) Dacă se duceau la cineva acasă și nu-l găseau, arestau pe cine era acasă”.
Mulți tineri au fost arestați în acea perioadă, pentru că erau considerați susținători ai unor partide politice care se opuneau guvernării. Dacă pentru unii dintre cei arestați motivele invocate erau clare (nu și îndreptățite), pentru mulți dintre aceștia arestarea reprezenta un abuz, care avea la bază un denunț făcut de unul dintre simpatizanții puterii momentului. Așa s-a întâmplat și în cazul Marinei. Nu știa clar pentru ce fusese arestată, însă bănuia că totul începuse de la o întâmplare care avusese loc în sala de clasă.
După arestare, au urmat tortura și condamnarea la moarte. A fost trimisă în fața plutonului de execuție, de unde a fost salvată de Ali, unul dintre anchetatori. Însă eliberarea a avut un preț uriaş, pe care o să vă las să-l descoperiţi singuri.
„Prizonieră în Teheran” este o carte despre care-mi voi aminti. Nu de puține ori, am dat peste pasaje care m-au emoţionat. Asta, şi pentru că mărturia Marinei Nemat cuprinde mai multă suferință și nedreptate decât îşi poate imagina un om normal.
La sfârşit, am rămas cu următoarea întrebare: cât de mult s-au schimbat mentalitatea și modul de a face politică în Iran?
Marina Nemat, „Prizonieră în Teheran: Cum am supravieţuit într-o închisoare iraniană”, Editura Polirom, 2016, traducere de Mădălina Sofron şi Cristina Popescu
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Ye Jinghan / Unsplash
scrie un comentariu