Kimi este un pinguin albastru micuţ, iar Toto, un ursuleţ alb şi drăgălaş. Când ies la o plimbare cu bicicletele, sunt surprinşi de o ploaie năprasnică la mică distanţă de Lacul Comorii, unde se spune că sunt sute de păstrăvi aurii şi gustoşi.
Până să-şi potolească pofta de peştişori, cei doi prieteni, care abia apucă să se adăpostească într-o cabană din Codrul Speranţei, au întâlnirea vieţii lor cu o fiinţă extrem de ciudată, Protozelul, pe care-l zăresc pe geam cum e trăsnit de un fulger şi cum o ia la fugă speriat.
Acesta este începutul unei poveşti în care, pe lângă cei trei, veţi mai face cunoştinţă cu un papagal cu aspiraţii de ziarist celebru, cu o vrăjitoare, Baba Verdeaţă – cum altfel decât urâtă, care, asemenea papagalului, se visează vedetă, dar la TV, şi cu un mostru al apelor un pic cam novice, uşor de păcălit, dar şi bun la suflet.
Despicată, cartea propune ideea clasică a basmelor, lupta dintre bine şi rău, aplicată la un cadru cvasicontemporan. Deşi denumirile locurilor sunt rupte din poveşti, spaţiul pare familiar, pentru că există un accent puternic pe impactul media. Papagalul se vrea ziarist, vrăjitoarea se vrea pe sticlă, te şi aştepţi să vezi că tocmai şi-au făcut cont de Facebook…
Fiind o carte pentru copiii de peste 6 ani, e cam logic cine învinge. Deşi, între noi fie vorba, e mai puţin important aspectul acesta. Important e că acţiunea curge, că nici ca adult nu te împotmoleşti în lectură şi că personajele au acel dram de caraghioslâc la care copiii vor râde întotdeauna.
Una dintre moralele care se desprind din carte: „nu poţi fura harul altcuiva şi (…) cel mai bun lucru pe care-l poţi face este să-ţi descoperi propriul talent. Pentru că fiecare fiinţă are un dar anume.”
Una dintre curiozităţile cu care am rămas după ce am citit cartea ilustrată de Tudor Plăieşu (de neuitat Protozelul, foarte reuşit): ce audienţă face Baba Verdeaţă pe Ocult TV? 🙂
Daniel Eberhat, „Protozelul trăsnit”, Editura Galaxia Copiilor, 2017, 64 de pagini
scrie un comentariu