Complicată întrebare. Dacă ar fi să rotunjesc răspunsul, ca la matematică, aş zice că nu. Dar există nişte nuanţe.
Dacă te gândeşti să-ţi faci azi un blog şi mâine să primeşti bani pentru ce publici, eşti copil. Nu e ca şi cum de partea cealaltă a monitorului stă cineva care-ţi pasează nişte bancnote imediat ce simte că ai virat câteva sute sau mii de caractere.
YouTube, o salată cu de toate
În primul rând, blogul, dacă e fără video, are deja o amprentă retro. Fără YouTube, e greu să-i prinzi pe „internauţii” de azi, tot mai grăbiţi, tot mai superficiali, tot mai în căutare de facil. Când vrei să povesteşti despre cărţi şi faci apel doar la text şi fotografie, vei tinde să-i tragi de mânecă tot pe cei dintr-o generaţie deja mai veche, cei care sunt obişnuiţi să citească şi texte mai lungi şi care au răbdare să-ţi urmărescă proiectul. Însă la aceştia nu poţi să ajungi de azi pe mâine.
Dacă vrei să te expui şi pe video, ai şanse mai multe, mult mai multe să câştigi bani de la YouTube, dar tot în timp, pentru că există nişte principii de lucru şi de obţinere a comisioanelor care dau roade abia după un anumit prag. Aşadar, şi aici ai nevoie de răbdare şi de constanţă în publicare. Despre valoare, nu ştiu. YouTube este o salată cu de toate, iar multe chestiuni îndoielnice sunt foarte vizualizate, pe când altele, excelente pentru un iubitor de literatură, nici nu sunt băgate în seamă.
Revenind la blogul cu texte şi fotografii, cum am spus, el nu va produce, la început, nici măcar vizualizări prea multe. Asta, dacă nu cumva ai deja un nume care atrage cititori. Ca necunoscut, e mai greu. Îţi trebuie măcar câteva luni, cu cel puţin un articol pe săptămână, astfel încât să-ţi construieşti un profil şi un public. Cel puţin aşa cred eu. Aşa e logic şi aşa e corect. Dacă îţi place şi dacă eşti cât de cât bun şi onest cu „munca” asta, sunt convins că eşti de acord cu mine.
Să primeşti sau nu cărţi de la edituri?
Timpul îţi va aduce cititori şi atenţie din partea editurilor. Cum mi s-a întâmplat mie şi altor bloggeri de literatură, ţi se vor propune cărţi, ca să le prezinţi pe blogul tău. Asta va fi prima ta mare satisfacţie – una cu două feţe, aş zice, pentru că, primind, te vei simţi obligat fără să vrei faţă de cei care îţi vor da. O dată: vei vrea să mai primeşti cărţi, aşa că te vei gândi să prezinţi cât mai mult din ce primeşti. A doua oară: tot pentru că vei vrea să mai primeşti cărţi, s-ar putea ca spiritul tău critic să se înmoaie puţin. Ori măcar să nu mai spună chiar tot adevărul.
Este foarte greu să păstrezi un echilibru între onestitatea faţă de tine însuţi şi datoria morală pe care o resimţi faţă de cei sau cele din edituri care îţi trimit cărţi.
De unde ar putea veni, totuşi, nişte bani?
Totuşi, dacă reuşeşti să stai cât de cât fără să tremuri pe această aţă în bătaia vântului, vei câştiga şi cititori, dar şi parteneri pentru blog. Cititorii, cu cât sunt mai mulţi, cu atât mai multe vizualizări îţi vor aduce şi, posibil, mai multe comisioane. Aici e o chestie: dacă îţi afiliezi blogul, poţi să primeşti comision când cineva face o comandă plecând de la un link pe care tu îl pui la dispoziţie printr-un banner, un buton sau un îndemn la cumpărare. Nu e complicat, dar nu mi-am propus să explic aici cum se face afilierea. Cert e că aceste comisioane sunt foarte mici şi practic nesemnificative. Nu te vei putea lăuda decât în glumă cu banii câştigaţi din comisioanele unui blog care oferă recenzii de cărţi.
Există excepţii – site-uri, chiar şi de cărţi, care storc comisioane mai consistente, dar acestea, puţine, sunt construite doar în acest scop şi profită la maximum de chestiuni legate de indexarea google şi de tipurile de articole care se caută cel mai des (gen topuri).
Mai există şi varianta Patreon. Îţi faci cont şi ceri de la cititori un soi de donaţie lunară – banii respectivi ar trebui să le ofere acces la materiale exclusive sau tot felul de facilităţi. Mi se pare mai dificil şi deşi am văzut site-uri sau bloguri care testează mecanismul, nu cred în el racordat la un proiect legat de cărţi în România.
Dacă vrei să scrii cronici onorabile şi să nu fii excesiv de comercial, cu linkuri peste linkuri, topuri peste topuri şi bannere peste bannere, vei câştiga mai nimic spre deloc. Cel puţin nu în primii ani. Sau în primii zece ani. Mai aşteaptă încă zece (eu am trecut de primii), şi vă pot confirma sau infirma dacă şi după douăzeci de ani de blogging se câştigă la fel de puţin din comisioane.
Totuşi, se poate câştiga mai bine din ceva legat de blogging?
Depinde. ? Dacă îţi vezi de treabă – pentru că e chiar o treabă, adică o muncă, deşi uneori foarte plăcută – s-ar putea ca unul sau altul să-ţi mai propună din când în când câte un proiect. Poate să scrii o carte ca ghost writer. Poate să faci un interviu cu vreun scriitor, interviu care să apară într-o revistă şi care să fie plătit. Poate să ţi se propună un job – de corector sau redactor de carte. Poate să colaborezi pe zona de PR.
O firimitură dintr-un colţ uscat
Imaginea bună te va ajuta în timp şi nu-ţi va aduce decât câştiguri, dar cât de mult din aceste câştiguri pot fi şi financiare, e greu de zis. Până la urmă, ţine de fiecare cât de mult se implică şi cum rezistă la efortul acesta pe termen lung.
Aşadar, răspunsul meu la întrebarea din titlu este: şi nu, şi da. La cât de mult se spune că se citeşte în România, entuziasmul cu care se publică titluri peste titluri mă uimeşte. Piaţa rămâne mică, banii sunt puţini, deci e greu să speri la o firimitură dintr-un colţ uscat. Dar poţi spera, ţinând cont de nuanţele amintite şi mai ales dacă îţi place să povesteşti despre ce citeşti, la ceva care are de-a face cu cărţile şi cu lumea lor frumoasă.
Photo by Sincerely Media on Unsplash
scrie un comentariu