„Să fi fost, oare, cea mai fericită clipă din viața mea? Aș fi putut proteja, oare, fericirea aceea, dacă mi-aș fi dat seama de ea, astfel încât lucrurile să urmeze un cu totul alt făgaș?”
Într-un colț mai puțin știut al Istanbulului, un loc pitoresc și plin de farmec din cartierul Çukurcuma, departe de zgomot, înconjurat de anticariate și o atmosferă boemă, Muzeul Inocenței îți deschide ușa către o lume a poeziei, a dorului unei iubiri pierdute, care se menține vie printr-o multitudine de obiecte convertite în memorie.
Inspirat de celebrul lui roman cu același nume, Orhan Pamuk îmbină inocența celui ce-și trăiește cea mai fericită clipă a vieții, fără s-o știe, și inocența obiectului, martorul mut al acestei clipe. Cele două inocențe se pierd în negura memoriei și se transformă în exponate ale muzeului obsesiei, în speranța reconstituirii acelei fericiri.

Acest loc unic și fascinant aduce la viață universul descris în carte, povestea de dragoste devoratoare dintre Kemal și Füsun. Fiecare obiect expus are o poveste și, în acelaşi timp, o semnificație profundă, reflectând obsesia lui Kemal pentru Füsun și încercarea lui de a păstra amintirile despre ea.


Dar Muzeul Inocenței nu este doar o colecție de obiecte ale unei iubiri pierdute, ci și o metaforă pentru modul în care oamenii încearcă să conserve și să înțeleagă trecutul.


Orhan Pamuk a făcut o fuziune între literatură și artă, o dovadă a puterii povestirii și a modului în care obiectele de zi cu zi pot deveni purtătoare de semnificații profunde și emoții intense. Simți cum timpul își pierde noțiunea și cum dragostea înseamnă o deosebită atenție și o mare afecțiune. Lumina blândă din spatele obiectelor așezate în vitrine decupează conturul iubirii, contopindu-se cu lumina care curge din pod până la parterul clădirii, într-un dialog al realității cu trecutul.

În aceasta casă istorică, construită în 1897, când urci etajele parcă ești prins într-o capsulă a timpului, parcurgi fiecare capitol din carte, dar și mulți ani de istorie cotidiană. Parterul și podul deschid și închid povestea de iubire: cele 4.213 de mucuri de țigară fumate de Füsun, la parter, și patul în care și-a trăit Kemal ultimii ani, rumegându-și obsesia, în pod.

Dacă ai cartea la tine, poți să intri gratuit la muzeu. Spre finalul cărții există tipărit un bilet care poate fi ștampilat la intrare și devine astfel un suvenir. Pe lângă zâmbetul melancolic cu care părăsești acest univers fabulos.

Credit foto: Alina Burcioiu
scrie un comentariu