Scriitoarea japoneză Asako Yuzuki (n. 1981) a câștigat anul acesta Premiul pentru Debut în cadrul British Book Awards odată cu romanul Unt, tradus la noi din engleză de Irina-Marina Borțoi și apărut la Editura Litera. Romanele autoarei nipone au fost adaptate pentru cinema, televiziune și teatru radiofonic.
Unt e un roman pe cât de neobișnuit, pe atât de necesar într-un prezent în care literatura încă luptă să schimbe mentalități, să fărâmițeze prejudicii, să adâncească abilitatea de empatie și să își facă cititorii mai toleranți. Asako Yuzuki își pune protagonista din romanul Unt în lumina unor reflectoare neașteptate – în spatele gratiilor, suspectată că și-ar fi ucis trei dintre iubiții cunoscuți printr-o platformă dedicată celor care voiau să se căsătorească. Și nu iartă nimic – realitatea contemporană a unei societăți în continuare profund patriarhale e adusă la lumină capitol după capitol. Misoginia, grasofobia, inegalitatea în drepturi, cutumele impuse femeilor în sânul familiilor sunt criticate de-a lungul unui roman construit cu atenție și cu perspective originale.
Pasionată de gătit și absolventă a Salon de Miyuko, precum și a școlii culinare Le Cordon Bleu, Manako Kajii pare să se facă vinovată, de fapt, de o viață trăită în afara regulilor stricte din societatea niponă. Fără să aibă grijă la numărul de kilograme afișat de cântar, explorând ștergerea limitelor dintre gastronomia franceză și rețetele japoneze, trăind intens aromele potențate de unt și gustând viața din plin, Kajii își tratează și iubiții cu aceeași rețetă din filmele cu Audrey Hepburn. În paralel, două prietene, Reiko și Rika, se lovesc de aceleași prejudecăți care le fac, nu de puține ori, să resimtă aspru nedreptatea unui prezent în care misoginia e departe de a fi eradicată.
Închisă în Centrul de Detenție din Tokyo, Kajii începe să corespondeze cu jurnalista Rika Machida după ce aceasta, intrigată de povestea deja faimoasei Kajii, îi cere rețeta pentru tocănița de vită. Se va dovedi că, pentru amândouă, untul de calitate respectă și repetă aceleași efecte pentru cei care nu se tem de experiențele noi:
„aceeași senzație ca atunci când liftul coboară cu viteză spre parter. Corpul se prăbușește, începând chiar de la vârful limbii.”
Brutalitatea unor amintiri e îndulcită sau înlocuită de noile trăiri care nu mai țin cont de regulile impuse de ceilalți. Plăcerea pe care o descoperă Rika nu se datorează gustului fin de unt, ci deciziilor pe care le ia în deplină libertate. În mijlocul unor amintiri din copilărie, cu un tată care se enerva și pleca de la masă dacă mâncarea nu era pregătită corespunzător sau în pripă, Rika urmează acum instrucțiunile date de Manako Kajii și, implicit, drumul către bucuria propriei vieți:
„Era un gust pe care nu puteai să-l descrii decât ca auriu. Un val strălucitor de aur, cu o profunzime uluitoare a savorii și o aromă discretă, și totuși corpolentă și plină, învăluia orezul și purta departe corpul Rikăi.”
În prezent, bărbatul din viața Rikăi nu se îndepărtează de normele hrănite de prejudecăți. „Știu că sunt aspru, dar ca să fie clar, chiar nu cred că e o idee bună să iei în greutate. Nu am idei fixe despre cum ar trebui să arate femeile, dar dacă oamenii din jurul tău cred că nu depui efort, o să le pierzi respectul”, îi va scrie în una din seri celei care încearcă acum să descopere ce fel de experiențe îi poate aduce viața atunci când nu o mai trăiește după regulile unui bărbat. Transformarea e profundă și definitivă, căci Rika o va întreba, la un moment dat, pe cea care încă se află în spatele gratiilor:
„Ar fi prea mult să spun că ați ucis-o pe cea care am fost?”
Inocența, libertatea, dorința de a-ți trăi viața sunt văzute drept crime. Ceea ce pot fi doar coincidențe nefericite atârnă însă și mai greu în balanța justiției, căci Manako pare a fi singura vinovată. Fără dovezi clare, în ochii unei societăți care nu admite prea des ieșirea din norme, Manako pare să fie la fel de vinovată de luarea în greutate ca de crimele de care este suspectată:
„Când venea vorba de înfățișare, standardele societății erau atât de aspre, încât, dacă nu-ți construiai niște ziduri groase așa cum făcuse ea, dacă nu continuai să te afirmi cu o extraordinară tenacitate a spiritului, devenea dificil să duci o viață demnă.”
Fortăreața în care se închide protagonista e cea a bucuriei pure, a spiritului care a gustat din plăcerea pasiunilor vieții, descoperite pe cont propriu, nu dictate, ghicite cu sufletul, nu scrise de alții și impuse de norme. Fortăreața care o ține acum departe de ceilalți e una pe care o preferă după ce își dă seama că va fi prea puțin înțeleasă de ceilalți. Tocmai de aceea, după ce refuzase să dea declarații, acceptă discuțiile cu Rika, după ce aceasta își manifestă curiozitatea pentru preparatele controversate:
„La un moment dat, Kajii începuse să gătească felurile pe care își dorea să le mănânce, când își dorea să le mănânce. Nu mai ascultase de condiția fizică sau de papilele gustative ale bărbaților cu care ieșea. Din motivul acesta, preparatele ei aveau savoarea sălbatică a unor lucruri obținute prin magie neagră. Se putea bucura de actul de a găti pentru că nu o îndurera în nici un fel.
Victimele ei nu observaseră asta, se gândi Rika. Luându-i gătitul drept o expresie a afecțiunii față de ei, acei bărbați mâncaseră bucuroși tot ce le prepara.”
Astfel, dacă și ei, la rândul lor, s-au făcut vinovați de a fi gustat din plăcerile un pic mai calorice ale vieții, fără să mai țină cont de ceea ce au prescris medicii, finalul tragic ar fi trebuit să fie scris în așa fel încât vina să le aparțină. Cu toate acestea, vinovăția cade pe umerii celei care, într-un fel sau altul, ar fi trebuit să îi țină în viață, înconjurați de o iubire intactă.
„Un gurmand e în definitiv un căutător al adevărului”, ne amintește Asako Yuzuki, invitând astfel cititorii de pretutindeni să aibă curajul de a-și căuta propriul adevăr, de a deveni gurmanzi testând rețete din nou și din nou, croind un drum acolo unde nimic nu e bătătorit încă.
Asako Yuzuki, „Unt”, Editura Litera, traducere: Irina-Marina Borțoi, anul publicării: 2025, nr. pagini: 576
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
Fotografie reprezentativă: Andrey Câmara / Unsplash
scrie un comentariu