Așa după cum, probabil, există multe cărți care nu au ajuns să vadă litera tiparului, tot astfel există cărți care trebuiau să fie tipărite, pentru că exista o misiune ce se cerea a fi îndeplinită prin intermediul lor. Una dintre aceste cărți – „Doctor Jivago” – care au zguduit conștiințe și au neliniștit națiuni, are, dincolo de povestea din carte, o poveste cel puțin la fel de fascinantă.
Romanul de debut al Larei Prescott, „Secretele pe care nu le-am spus”, își propune exact acest lucru: să relateze, în manieră literară, povestea apariției lui „Doctor Jivago”. Pentru aceasta, autoarea a întreprins o minuțioasă cercetare a contextului socio-politic în care a fost scris și a apărut „Doctor Jivago”, analizând numeroase documente ale CIA și, acolo unde detaliile au fost cenzurate, dorind să umple „golurile cu ficțiune”.
Modul în care Lara Prescott și-a construit romanul îmi evocă o piesă de teatru, în care este expus atât ceea ce se vede pe scenă, cât și preparativele din culise: relatările despre „Est”, cele care dau seamă despre strădania lui Pasternak de a pune pe hârtie ceea ce avea să devină marele său roman, concomitent cu reacțiile din ce în ce mai dure ale aparatului represiv de stat sovietic, alternează cu povestirile despre „Occident”, unde un întreg sistem se pune în mișcare pentru ca acest roman să vadă lumina tiparului.
Astfel, în „Est”, în 1956, Boris Pasternak finalizează un roman. Scăpat ca prin minune, până atunci, de represaliile „tăticului” Stalin, din motive care ar ține doar de capriciu, după terminarea cărții, marele poet și prozator rus, dar mai ales cei apropiați lui, descoperă puterea aparatului opresiv: Olga Vsevolodovna, amanta și, totodată, muza lui Pasternak, primește o detenție de 5 ani într-un lagăr de reeducare din Potma.
„Și abia atunci m-a lovit: cinci ani într-un lagăr de reeducare din Potma. Cinci ani, 600 de kilometri de Moscova. Fiica și fiul meu aveau să fie adolescenți. Mama urma să aibă aproape 70 de ani. O să mai fie în viață oare? Boris avea să fi mers mai departe – poate să-și fi găsit o nouă muză, o nouă Lara. Poate că și-o găsise deja.”
Pe de altă parte în „Occident”, Statele Unite ale Americii,aflate în plin Război Rece cu Uniunea Sovietică și intuind puterea destabilizatoare a romanului, își propun ca, prin CIA, să creeze contextul internațional favorabil publicării, în afara URSS, a lui „Doctor Jivago”. Se declanșează o întreagă mișcare „de culise”, și, ca și cum întregul univers ar fi conspirat la aceasta (cum ar zice Coelho), ajutat subtil și de o rețea întreagă de informatori și agenți de spionaj, „rândunici” și „curieri”, romanul nu doar că ajunge să fie publicat și difuzat, subversiv, în cadrul Expoziției Universale de la Bruxelles din 1958 , dar este și declarat, ulterior, drept câștigător al premiului Nobel. Bijuteria literară a ajuns sub reflectoarele scenei mondiale, iar cititorii din toată lumea, dar, mai ales, cei din URSS, au primit, de la un compatriot, un mesaj de libertate, care sfidează unul dintre cele mai crunte sisteme politice din lume.
Alternanța planurilor, a realităților est-vest, e fascinantă. Pe de o parte, în „Est”, talpa cizmei sovietice zdrobește orice mișcare, distruge orice aspirație spre libertate: oameni în pardesie negre sunt omniprezenți, veghează pretutindeni, întruniri „spontane” de „înfierare” a ideilor antisovietice au loc pentru a-l dezavua pe „Iuda din URSS”.
Pe de altă parte, în „Occident”, „rândunicile” și „curierii”, dar și dactilografele cu secretele lor, pe care nu le dezvăluie nimănui, fac să funcționeze o mașinărie al cărei scop este acela de a încuraja libertatea de exprimare și gândirea liberă, neînregimentată.
Universului valoric sovietic, atotputernic, bazat pe opresiune și teroare, i se opune, ca o contrapondere, un sistem în care oamenii pot da glas propriilor idei și concepții. Căci, până la urmă, „viața nu merge întotdeauna conform planului”, iar oamenii nu sunt doar mașini de propagandă…
O tulburătoare și interzisă iubire între două femei, agenți de spionaj, vine să desăvârșească un roman impresionant, în care istoria respiră la fel de viu ca viața.
Lara Prescott, „Secretele pe care nu le-am spus”, Editura Trei, anul publicării: 2020, nr. pagini: 448, traducere: Alexandra Fusoi
Cartea poate fi cumpărată de la:
Fotografie reprezentativă de Igor Starkov pe Unsplash
scrie un comentariu