Parcursul vieții din fericire în fericire, dintr-un vis într-altul, dintr-o traumă în alta, ne face să privim viața aceasta ca pe un șir de evenimente care vin și trec, ca episoadele unui sitcom, care nu durează douăzeci de minute ci douăzecișipatru de ore. Momente din viața noastră se înregistrează încă din viața intrauterină, iar traumele din acea perioadă aproape că dispar în urma amalgamului de alte traume pe care ochii noștri îi înregistrează. Și este normal ca acestea din urmă să aibă prioritate, pentru că sunt mai noi, miros a proaspăt, le simțim aroma mai puternic, mirosul lor e în nasul nostru, zgomotul lor e în urechile noastre, acoperă traumele intrauterine de aproape spunem că acestea nu există sau sunt niște ecouri pierdute în abisul traumelor.
Cumva în acest fel parcurge Noemina Câmpean volumul ei, pe un ton calm, lent, sincer, în care tatăl și mama aduc moșteniri necunoscute, tăceri cărate în spate de mama în casă, sau tăcerile tatălui duse prin cel mai normal recipient al tăcerii, numit absența.
dacă tatăl meu a fost absent din viața mea tot ceea ce am căutat a fost să nu îl găsesc în sângele meu sau pe trecerea de pietoni o viață de împrumut pe coloana vertebrală a mamei sărăcite bitangă bastardă copilă din flori i se spunea
Mare parte a volumului descrie această destăinuire a lipsei tatălui împreună cu toate rudele sale, a mamei care nu știa dacă să vrea sau nu un copil venit pe neașteptate, toate cu o voce sigură, simplă, povestită pe canapeaua unui psiholog. Printre aceste destăinuiri, apar sporadic unele momente actuale, cu un el, momentan anonim, părtaș al unor plimbări, trăiri simple. Intensitatea crește odată cu apariția certitudinii că iubirea pentru canceroși poate deveni un scop în viață. Că obiectele din jur sunt simple unelte de adorare a canceroșilor, cearceafurile galbene, baloanele albe, fluturii, melcii, porumbeii, toate suporturi de a te ține în viață pe tine, iubitor de canceroși. Această a doua axă a volumului intră în scenă ca un ecou, fond sonor al tuturor traumelor anterioare, care par acum anulate, stătute, dar vii totuși prin puterea exemplului de a nu absenta din viața celui care are nevoie, prin siguranța că adorarea canceroșilor e identică cu acceptarea/dorirea unui copil venit neanunțat.
Un volum în care fiecare are dreptul/alegerea de a pune semne de punctuație acolo unde dorește, cu pauze de gândire, puncte de încheiere venite din viața lui. Noemina Câmpean a scris un volum al luptei cu trauma, cele vechi şi cele noi la un loc, amestecate ca cerneala în apă, la început în forme neregulate de cerneală într-o transparență calmă, apoi toată cerneala diluată, anulând transparența.
ador canceroșii. pulberea de pe aripile fluturelui ți s-a impregnat pe degete și fluturele nu a mai putut zbura dacă găurești cu unghia omizile dintr-un parc și numeri din zece în zece în scurt timp vei masacra jumătate din populația lor știai că cel mai spectaculos complet fluture s-a găsit într-un chihlimbar? păstrarea coșmarului nu poate avea ecou pentru mine tu cel născut în zodia cancerului
Noemina Câmpean, „Ecouri lichide de avocado”, Editura pentru Artă şi Literatură, anul publicării: 2025, nr. pagini: 96
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
scrie un comentariu