2018, anul centenar al României. Un jurnalist și o tânără fotografă pornesc în căutarea subiectului care va sta la baza unui amplu reportaj de țară. Acesta este punctul de plecare pentru cea mai recentă carte publicată de Augustin Cupşa la Editura Trei. Despre ea, câteva gânduri din partea autorului pentru rubrica „scriitorii, despre cărţile lor”.
Am scris „3300 de perechi de palme”, cel mai cuprinzător roman al meu de până acum, pe nerăsuflate, zi după zi, în aproape jumătate de an, după ce mi l-am imaginat mai bine de… zece ani.
Aparent e un roman de investigație jurnalistică – în anul centenar al României, 2018, un jurnalist și o tânără fotografă, care de altfel se cunosc prea puțin la început de drum, pornesc în prospectarea țării pentru a culege povești, situații sau întâmplări ce ar putea fi cuprinse într-un documentar. În profunzime, protagoniștii ajung să fie deturnați de la subiect din cauza propriilor căutări și întrebări existențiale. În timp ce tânăra își caută mama, artistă și ea, dedicată fotografiei sociale, bărbatul aflat în plină criză a vârstei de mijloc, încearcă să descâlcească ițele familiei sale, prelungite în trecut dincolo de Primul Război Mondial.
E o relație fragilă, cu multe constrângeri și vulnerabilități emoționale, nu lipsită de o senzualitate complice, pentru care, parcă, niciodată nu se găsește nici timpul, nici locul potrivit. Totuși, la final, compasiunea și speranța reușesc să iasă câștigătoare.
Nu mi s-a părut obositor să scriu această carte, deși documentarea și lucrul pe foaie mi-au luat atât de mult timp și energie într-o perioadă foarte grea, pentru că m-am simțit înconjurat și „ajutat” de cei din familia mea – părinți, bunici, străbunici, oameni pe care nu i-am cunoscut, dar care au ajuns să-și spună poveștile prin mine. Când am scris, am simțit că toți au scris cu mine. E un documentar al traumei transgeneraționale și, în același timp, o declarație de dragoste pentru cei care și-au croit drumul drept prin istoria zbuciumată a României din ultimii 100 de ani.
România pentru mine înseamnă traumă, suferință, vinovăție, dar și dârzenie, răbdare și puterea de a crede în frumusețea de la capătul unei căutări îndelungate.
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
Textele de la rubrica „Scriitorii, despre cărţile lor” sunt scrise de autorii cărţilor respective pentru site-ul citeste-ma.ro. Preluarea se poate face cu menţionarea sursei şi link către articol.
scrie un comentariu