Născut în Canada, Colin Barrett s-a mutat cu familia în Irlanda, la vârsta de patru ani. A debutat cu proză scurtă în 2009, iar primul său roman, Case dezmățate (Wild Houses), a apărut anul trecut și a fost nominalizat la Booker Prize. Pentru proza scurtă scrisă de-a lungul anilor, scriitorul irlandez a fost distins cu premii prestigioase, printre care Frank O’Connor International Short Story Award şi Rooney Prize for Irish Literature.
Despre acest prim roman al său, Colm Tóibín scrie: „Romanul are o intensitate aparte, care este dată, formal, de ritmul frazelor, descrierile pline de viaţă şi geniala alegere a detaliilor. Această intensitate se naşte însă, la nivelul conţinutului, din profunzimea şi complexitatea personajelor principale. Într-un mic oraş din vestul Irlandei, pe parcursul câtorva zile, o lume întreagă, memorabilă şi turbulentă, e surprinsă şi adusă înaintea cititorului.” Fresca socială pe care ne-o propune Colin Barrett e autentică, ferită de orice detalii inutile. Trecutul pe care-l descoperim în spatele personajelor principale arată tulburările și traumele comitatului Mayo din Irlanda, un microunivers în care ilegalitățile comise de traficanții de droguri sunt parte dintr-un mediu în care reușita în viață e cântărită în funcție de repere sub semnul întrebării.
Un conflict între dealerul de droguri Cillian English și frații Ferdia (Gabe și Sketch) duce la răpirea lui Doll, fratele lui Cillian, și sechestrarea acestuia în casa lui Dev, vărul celor doi frați interlopi. Într-o lume instabilă în care nimic nu pare menit să dureze, descoperim trecutul absurd în care Dev a fost hărțuit, dar și hățișul unor deziluzii în care se trezesc Doll și Dev.
Colin Barrett reușește, într-un roman de mici dimensiuni, să includă visul spulberat al unei întregi generații tinere, să exploreze teme profunde precum singurătatea sau căutarea identității, nevoia de apartenență și inabilitatea de a funcționa în lumea reală pentru a avea succes după un trecut în sânul unei familii destrămate sau incapabile de a construi un cămin în adevăratul sens al cuvântului. Cinismul unor situații și al personajelor animă peisajul sumbru al unui orășel guvernat de idealuri pierdute.
Personajele sunt însă mai vii ca niciodată, în ciuda unor acțiuni care nu fac decât să hrănească spirala autodistrugerii. Alegerile în fața cărora sunt puse personajele lui Colin Barrett nu vin cu căi de ieșire pentru a se salva. Drumurile care se deschid nu se mai pot închide, conflictele care animă viețile fiecărui personaj în parte alături de traumele trecutului deformează constant prezentul.
Oricât de dură e însă realitatea, umanitatea pe care o extrage autorul pentru fiecare personaj aparte ne oferă un nemaipomenit prilej de introspecție asupra naturii umane și o dovadă în plus a prăpastiei care se cască adesea între dorințe și imposibilitatea de a le împlini.
Cu un tată închis și, mai târziu, fără mamă, Dev ajunsese „o fantomă ignorată de toată lumea”, în vreme ce hărțuirea la care îl supuneau în adolescență ceilalți „avea o logică pe care Dev, prin capitularea sa absolută, o submina”. Mai târziu, „gândurile lui nesolicitate și nearticulate care i se înghesuiau frenetic în minte începură să se mănânce între ele, ca șobolanii închiși în cuști”. Extrapolând, aceasta e realitatea întregului comitat, fragmente de realitate care se ciocnesc și se destramă reciproc:
„Ceea ce nu putea să-și explice era că nici măcar nu-și mai ura tatăl. Nu reușise niciodată să găsească o cale să-l ajute, la fel cum tatăl lui nu găsise niciodată o cale să-l ajute pe Dev. Și era greu, în cele din urmă devenise insuportabil să fii în preajma cuiva pe care nu puteai să-l ajuți, și nu înțelesese asta decât mult prea târziu”.
Acțiunile și alegerile lui Cillian se răsfrâng asupra fratelui său mai mic, iar iubita acestuia din urmă se va regăsi în fața unei analize inevitabile a vieții, pe care va trebui să o facă din momentul în care e confruntată cu răpirea lui Doll.
Într-un microunivers în care nu ne-am aștepta să se întâmple nimic și în care am crede că banalitatea e peisajul tipic cotidian, Barrett extrage povești tulburătoare și conturează personaje profunde care își fascinează cititorii de la primele pagini. Le cunoaștem prin prisma relațiilor variate asupra cărora regăsim analiza complexă, de ordin psihologic, a aceluiași autor: relații de prietenie, romantice sau cele dintre părinți și copii, toate sunt dovezile unei abilități în urma căreia e garantată legătura dintre cititor și fiecare personaj în parte.
Abandonul și eșecul sunt caracteristicile unor destine care nu se pot desprinde de acest oraș în care mecanismele de resuscitare interioară nu există. Izolarea în care sunt aruncați locuitorii săi e parte integrantă din peisaj, deznădejdea e un decor atât de firesc încât devine invizibilă.
Un loc închis, un spațiu în care sunt confruntați cu propriile deziluzii și consecințe ale alegerilor nefaste, în opoziție cu dorința de schimbare, acesta e cadrul personajelor lui Barrett. Indiferent de vârstă, indiferent de alegerile din propria viață, rezonăm cu acești protagoniști care nu fac decât să caute sensul într-o lume care, de cele mai multe ori, pare cu totul lipsită de noimă și într-un roman care merită deplina apreciere a cititorilor.
Colin Barrett, „Case dezmăţate”, Editura Polirom, anul publicării: 2024, nr. pagini: 272, traducere din limba engleză: Bogdan Perdivară
Cartea poate fi cumpărată de la: polirom.ro, libris.ro, carturesti.ro, libhumanitas.ro.
Susţineţi site-ul citestema.ro:
Fotografie reprezentativă: Alex Houque / Unsplash
scrie un comentariu