Poate fi chestie de gust să-ţi placă sau nu coperta celui mai recent volum publicat de Remus Boldea. „Degeaba ai citit atâtea cărţi”, apărut tot la Editura Trei, unde acum vreo trei ani ieşea „A râs şi tata”, propune pe copertă un tânăr care pare să joace fotbal şi o minge înlocuită cu Luna pentru o ridicare a nivelului metaforic. Nu m-a încântat din start, după cum nici după ce am citit cartea nu cred că e cea mai fericită variantă de copertă. Însă mai mult decât coperta, aici a contat pentru mine cartea în sine, care m-a bucurat.
Mai ales în contextul în care nu a trecut nici un an de când am citit volumul de debut al lui Remus şi-mi amintesc că, atunci, textele sale mi-au produs mai degrabă amuzament decât o plăcere de cititor de proze scurte. Spun asta pentru că, în general, caut la prozele scurte o combinaţie între inteligenţa scriiturii/structurii textului şi mesajele din subsolul textelor. În „A râs şi tata”, am remarcat un soi de isteţime şi capacitatea de a spune povestioare cu accent de bancuri, şi mi-a displăcut vulgaritatea mascată drept naturaleţe. Era clar că Remus Boldea are resurse şi cred că în această a doua carte de proză scurtă el demonstrează că poate să facă literatură şi pentru a provoca mai mult decât hlizirea cititorului.
„Degeaba ai citit atâtea cărţi” nu este chiar un volum unitar, cele 11 texte mergând în câteva direcţii, ba chiar unul dintre texte mi s-a părut că ar fi putut fi gândit pentru un alt volum, cu ceva tentă mistico-fantastică. Însă asta nu este deloc o problemă. Ai şansa să-l vezi pe Remus cum scrie în diferite registre şi cum, deşi schimbă „universul”, personajele, el pare să orbiteze în jurul câtorva teme mari. Eu mi-am notat câteva dintre ele, toate pornind de la felul în care se raportează el/naratorul la lume, la divinitate şi la sine.
În toate aceste ipostaze, perspectiva este una critică şi autoironică. Lumea nu este neapărat bună, dar asta nu înseamnă că nu are şi părţile ei bune. Dumnezeu nu este neapărat protector cu toţi, dar asta nu înseamnă că nu ajută pe cine are El chef. Părinţii poate că nu au reuşit să-ţi arate dragostea lor, însă asta nu înseamnă că nu te-au iubit.
„Cât aştept ca masa să fie gata, mă gândesc că primii oameni care te pot face să te simţi foarte singur sunt părinţii tăi. Mama a fost atât de prezentă în viaţa mea, încât la un moment dat am ajuns să-i desconsider dragostea. Să-ţi loveşti copilul pentru că nu-i în stare să-şi lege şireturile sau să citească ora corect la un ceas clasic poate că are legătură cu un sentiment puternic de neputinţă. Când eşti la capătul puterilor, ţi-e foarte greu să-ţi controlezi impulsurile. Şi de asta sunt tentat să cred că iubirea se manifestă şi când îţi închizi stările proaste în interior şi arunci cheia cât mai departe.”
Este în toate o privire matură asupra realităţii, o căutare a semnificaţiilor multiple şi un mod de a spune că orice lucru nu are doar o faţă, că mult din ceea ce simţim depinde de perspectiva din care privim situaţiile.
„Să stai în acelaşi oraş cu taică-tu, să-l vezi mereu la bar şi să te întrebe doar o dată pe an în ce clasă eşti. Şi cu toate astea nicio clipă să nu-ţi vină să-l omori. Cred că poţi să spui că-i un fel de dragoste.”
Ca element de continuitate aş spune că Remus Boldea a păstrat mult din naturaleţea scriiturii, care s-ar traduce prin felul direct de a spune anumite lucruri, chiar dacă ele presupun folosirea unor cuvinte mai puţin „livreşti”, să le zic aşa. Genul de cuvinte care în „A râs şi tata” l-am considerat folosit în exces, aici mi se pare punctat fix acolo unde trebuie.
„E o rumoare intensă, lumea e agitată, oamenii şuşotesc aproape ca la liceu. Cum se întâmpla înaintea unei ore la care ştiai că profesorul nu are autoritate. Dar în cazul ăsta cred că e vorba de entuziasm. Mă întreb dacă o să fie vreun muist care o să se afle în treabă punând întrebări tâmpite. Sigur o să fie. Cel mai probabil că eu o să fiu ăla.”
„Degeaba ai citit atâtea cărţi” e un volum reuşit de proză scurtă. El confirmă talentul lui Remus Boldea şi îl impune ca o voce solidă a genului. Rămâne de văzut dacă acum el va face trecerea către roman, deşi nici dacă ar rămâne în această zonă, eu nu aş fi dezamăgit. Mă bucur să constat când la un scriitor trecerea timpului se vede şi în şlefuirea stilului său.
Remus Boldea, „Degeaba ai citit atâtea cărţi”, Editura Trei, anul publicării: 2025, nr. pagini: 176
Cartea poate fi cumpărată de la:
Susţineţi site-ul citeste-ma.ro:
Fotografie reprezentativă: Nick Fewings / Unsplash
scrie un comentariu