Alfred Nobel. Unul dintre cele mai importante nume înscrise în panteonul umanității este asociat, în mintea oricărui contemporan, cu ideea de „excelență” și cu rigoarea științifică, ce ne face să eludăm, într-un proces firesc de esențializare, micile detalii, particularul, nuanțele infinitezimale ale unei vieți puse în slujba științei.
Din nevoia de a recupera aceste mici fărâme de viață pierdute în negura istoriei și pasionată fiind de nuanțarea faptului istoric, Lisa Strømme ne propune să descoperim uriașa personalitate a lui Alfred Nobel, atât în desfășurarea laturii sale consacrate, științifice, cât, mai important, în deplina sa umanitate, ca bărbat îndrăgostit.
Pornind de la înscrisuri concrete, respectiv corespondența secretă dintre Sofie Hesse și Alfred Nobel, cărora le conferă o viață proprie, dezvoltându-le printr-un proces de ficționalizare, Lisa Strømme reușește să creeze o emoționantă poveste de dragoste, la finalul căreia regăsim un Alfred Nobel mult mai vulnerabil și mai uman.
Ca și în romanul de debut al autoarei, Fata cu fragi, ce imortalizează fulgurantul amor al pictorului Edvard Munch pentru Regine Ihlen – sursa de inspirație a primei versiuni a celebrei picturi Strigătul – și în Doamna Nobel împlinirea deplină a iubirii, în sensul convenţional al termenului, pare un deziderat imposibil. Deși a dăinuit vreme de peste 18 ani, iubirea lui Nobel pentru Sofie Hesse nu va cunoaște oficializarea, fiind sortită unei injuste semi-clandestinități. Titlul romanului capătă, din această perspectivă, o meritată valență de recuperare a unui adevăr uman, mai presus de cel oficial.
Sofie Hesse, tânăra florăreasă din Baden ce l-a cucerit de la prima vedere pe ilustrul om de știință – la momentul acela personalitate de notorietate mondială, supranumit deja „regele dinamitei” – va deveni un fel de creație a acestuia, inspirată de dragostea pe care i-o va purta. Sub influența binefăcătoare a generozității și încrederii lui Nobel, care-i oferă un nesperat acces la educaţie, Sofie năzuiește la depășirea propriei condiții, încercând să devină idealul lui feminin și să poată astfel să dobândească statutul de soție a lui.
„ – Și ce e o soție? o întreabă el, luând-o în brațe. Îmi vin în minte multe lucruri: o prietenă devotată și credincioasă, o persoană care te iubește în ciuda defectelor tale. Cineva căreia îi place și întunericul și lumina, persoana din realitate, nu din închipuire, acel tu care e nepotrivit și deficitar. Atât de inevitabil de omenesc. E cineva care poate să te vadă și să știe ce ai nevoie, chiar când nici tu însuți nu știi. Te înțelege în mod implicit. Aș spune că e persoana care îți dă posibilitatea să vezi clar adevărul eului propriu.”
Candoarea și frumusețea lui Sofie vor constitui, la rândul lor, pentru Nobel oaza de inspirație și sursa unei iubiri care, deși a cunoscut multe urcușuri și coborâșuri, a dăinuit până la sfârșitul vieții lor, într-o împlinire mai presus de convenții.
Prin intermediul lui Sofie, ajungem să cunoaștem un Nobel marcat de patima pentru știință, dar și măcinat de vinovăția deturnării scopului acesteia. Venite în siajul descoperirii dinamitei, accidentele și victimele provocate de aceasta, ca și interminabilele procese și acuzații de furt intelectual de la colaboratori considerați fideli, îi vor înnegura într-atât conștiința, încât aceasta se transformă, deseori, în Niflheim – spațiul mitologic al negurii, frigului și al morții.
„ – Vezi tu, lucrul care ne-a distrus familia este munca mea de o viață. M-a îmbogățit dincolo de orice închipuire, oricât de nebunească ar fi fost. Am profitat mult de pe urma substanței care i-a răpit pe fratele meu și pe alții, atât de mulți. Sunt unul dintre cei mai bogați oameni din lume, dar ocupația mea nu mă face fericit. Cu toate astea, trebuie să duc povara. Răspunderea e a mea și numai a mea.”
Ajuns la finalul unei vieți sacrificate pe altarul științei, având drept sursă de inspirație umanitatea pentru a crea o lume mai bună, prin intermediul invențiilor sale, Nobel descoperă că a ratat cea mai autentică lecție de umanitate: aceea de a se fi încredințat pe deplin iubirii și puterii ei transformatoare. Dar eșecul lui nu este total: dragostea și bunătatea lui Sofie îl vor inspira în realizarea celei mai importante invenții – o fundație ce va recunoaște excelența în domeniile esențiale ale culturii mondiale.
Gândită în cinci părți purtând numele domeniilor de acordare a premiilor Nobel, cartea Lisei Strømme ne înfățișează luminile și umbrele unei personalități profund umaniste, dar nu mai puţin contradictorii, pentru care știința a reprezentat adevărata sa vocație.
Lisa Strømme, „Doamna Nobel”, Editura Humanitas Fiction, anul apariției: 2020, nr. pagini: 352, traducere: Carmen Pațac
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie de Hannes Richter pe Unsplash (crop)
scrie un comentariu