Auto-tune și în poezie? Cine ar putea fi Cher, cine i-ar lua locul rapperului T-Pain și cine ar culege toții laurii precum ?️ Kanye West? Ce misiune ar fi aceea în care transformi un poem/ciclu poetic sau chiar volum dintr-o carte meh într-una hai să îi zicem peplaculpubliculuilarg și care să nu rateze niciun accent liric?
Documentarul ?This is Pop, difuzat pe Netflix, abordează și problema eticii folosirii în industria muzicală a procesorului audio auto-tune, inventat în 1997 de omul de știință Andy Hildebrand. Necunoscută multă vreme consumatorilor de muzică comercială, noua jucărie a fost testată cu succes în 1998 (în mare secret) de Cher cu mult-premiata piesă Believe. Au urmat și alții care nu au avut neapărat voce și care au devenit super-staruri. În poezie nu va fi nimeni star după Pablo Neruda, însă întrebarea rămâne. Cum ar suna auto-tune-ul poetic?
Lecția de Marketing cu Teodora Coman
A patra carte a Teodorei Coman nu are nicio legătură cu inteligența artificială și nici cu procesorul auto-tune la nivel de țesătură și construcție, însă abordează problemele societății de azi, care au fost luate în serios doar de cei cu o aplecare spre (centru) stânga progresistă. Asta nu înseamnă că semne de alarmă precum încălzirea globală sau violența domestică ar trebui confiscate de o anumită grupare, e nevoie ca de aer de asemenea discuții. Lucy (Tracus Arte, 2018) nu îmbracă nicidecum o ? haină ideologică, vocea Teodorei Coman fiind aceea când a unei reportere, când a unei columniste pe social și politic.
Indiferent de unghiul din care vede societatea, sibianca are toate actualizările de soft la zi, poezia din Lucy fiind și o trecere în revistă a ultimelor tendințe din marketingul ultimilor ani. Mai în glumă mai în serios, un novice în ale marketingului digital ar putea citi Lucy printr-o cheie foarte apropiată de KPI (key performance indicator) sau PPC (pay per click). Ironia și autoironia sunt la cote extrem de ridicate, acestea fiind de altfel ⚔️ arme de bază pentru poeta din Sibiu încă de la debutul editorial din 2012 cu Cârtița de mansardă (Casa de Editură Max Blecher).
„cu 25 de programe de editare foto,/ 12 softuri de editare video/ poți crea femeia multitasking/din reclama/ de care depinde întreaga familie.” (p. 19)
Cum comunicăm în era AI. Azi nu vorbim despre Lucy
Mi-am propus să nu abordez în acest text nici figura personajului Lucy (cel care dă titlul volumului), femela australopitec descoperită în Etiopia în anul 1974 și nici referințele la piesa trupei Beatles – Lucy in the sky with ? diamonds. Nu voi vorbi aproape deloc despre trecut, voi atinge tangențial prezentul, iar gândul îmi va fi mai mult la viitor. Pentru a putea face acest salt, voi cita o propoziție de o poeticitate extraordinară. Andreea Apostu a scris despre volumul Teodorei Coman în revista Opt Motive (61-62 / 26 aprilie, 2021). Și am rămas blocat pentru o secundă după parcurgerea următorului enunț: În procesul amplu de transformare a naturii în artificial, vocea autoarei lasă urme timide, dar vizibile, de viață.
Oare vocea aceasta nu seamănă cu vocea Samanthei (personificată de Scarlett Johansson) din filmul HER, regizat de Spike Jonze în 2013? Oare poezia mai poate ignora sau mai degrabă condamna excesul de brand dropping? Emag, Ikea, Mega Image, Superbet sau Bolt reprezintă cadrul scheletic al marilor orașe din România lui 2021.
Și acum o comparație ușor forțată pe axa trecut-prezent cu pădurile lui ?Eminescu. În loc de lac avem emoji, în loc de floare albastră avem un telefon 5G. Cât auto-tune (asumat ironic) se regăsește în următoarele vesuri? Sau poate că e strămoșul auto-tune-ului, Vocoderul.
„nici eu nu sunt femeia multitasking/ din reclame,/ contorsionista cu brațe Shiva și ochii-n patru,/ care face flotari și întinde aluatul de pâine/ pe același blat.” (p. 9)
„să plouă cu cât mai mulți emoji/ pe ecran,/ să ne-nseriem emoția/ până la epuizare/ ca o minciună repetată/ până prinde bine/ la mase (p. 31)
De la Instagram la o ieșire în natură la final de săptămâmă
Din când în când, Vocea simte nevoie să transmit câte o mică ⬅️ săgeată către viața artificială din filtrele de Instagram. Are ceva din ritmurile hip-hop din LA această rostire dintr-o singură suflare.
„ce-ar fi viața/ fără vacanțe/ fără instigări la fericire/ și hashtag?/ mai bine așa/ decât flori rupte/ puse lângă o carte/ ca să dea bine/ frumos/ la intelect” (p. 65-66)
Tot Vocea cu urme timide de viață e responsabilă pentru deconectarea de la auto-tune-ul corporatist la final de săptămână. Aici apar versantul și vuietul revigorant al unei cascade. În mod cert nu vei fi mai fericit citind Lucy. Să nu zici că nu ți-am spus!
„deocamdată toți urcă versantul/ în ritmul impus de cel mai umblat dintre ei/ se bea apă din peturi de 0,5 la intervale regulate./ nici urmă de ? urs pe potecă/ tot mai aproape vuietul revigorant al unei cascade;” (remisie, p. 95)
Poem din volumul Lucy
[de luni de zile parcă stau pe loc]
de luni de zile parcă stau pe loc.
ca de obicei, corpul ştie ce face, se adaptează
la orice situaţie: în rana deschisă, trombocitele se aliază
şi ajută la coagulare, ele creează
prima pojghiţă protectoare
înaintea autosugestiei şi-a soluţiilor dezinfectante.
ţine-ţi mintea ocupată, ajută şi tu la crearea
de noi sinapse
aşa cum ai citit în studii de neuroştiinţe.
dezamorsează cu calm tendinţele paranoice.
ne-am pierdut răbdarea
şi asta se vede mai ales în dragoste:
gesturi precipitate, intrate în spirala disperării,
ne fac mai mult rău decât bine,
ne percheziţionează la sânge în loc să ne excite,
dar avem deprinderi de menajare consolidate:
datoria a carantinat instinctele,
ne dăm dovezi de afecţiune,
chiar şi probe false, dacă trebuie.
Teodora Coman, „Lucy”, Editura Tracus Arte, anul publicării: 2021, nr. pagini: 98
Puteţi cumpăra cartea de la:
scrie un comentariu