„Am populat aceste povestiri cu personaje care vor să repare greșeli ale trecutului”, spune Iulian Popa, pentru citeste-ma.ro, despre textele din volumul „Vizite neanunțate”.
Cartea a venit ca o continuare firească a primului volum de povestiri, Guadalajara, ca o extensie a ideilor consemnate în timp, dezvoltate însă într-un registru diferit. Dacă în Guadalajara am căutat mai mult atmosfera, în Vizite neanunțate am insistat asupra dezvoltării personajelor, într-un cadru potențat de un eveniment cheie. În cazul acestor povestiri, factorul declanșator e vizita, la modul general. Ea poate fi una la domiciliu sau poate lua forma unei călătorii într-un anumit loc. O vizită oferă multe posibilități de dezvoltare a unei idei, de ramificare a unei povești, iar pentru a spori factorul de suspans, am ales să fie ceva spontan, neanunțat.
Cu toții trebuie să fi trecut la un moment dat prin situația de a ne trezi cu cineva neașteptat venit în vizită. Ne ia prin surprindere și aproape automat luăm o poziție defensivă. Nu știm de ce e acolo. Oaspetele știe, iar de aici pot decurge o mulțime de întâmplări. Cu ce intenție vizitează? Care e motivația din spatele vizitei? În cele mai multe cazuri, personajul principal primește vizita, e victima, dacă pot spune așa. O vizită spontană e un prilej de descoperire, precum și de autodescoperire. Aceasta se întâmplă ca urmare a punerii în situații aparte, ne-cotidiene, din care o anume față a personalității sau un aspect până atunci necunoscut sau nefrecventat apare cu impact asupra personajului.
Am populat aceste povestiri cu personaje care vor să repare greșeli ale trecutului. În toate povestirile, am urmărit să redau umanitatea lor. Indiferent de situațiile în care sunt, umanitatea prevalează. Rănile trecutului se dizolvă într-un prezent incert și el.
Am o tipologie de personaj preferată – cea a jucătorului de jocuri de noroc, a gamblerului, a pariorului – un om care recunoaște că viața mai depinde și de noroc. Într-adevăr, ne croim singuri drumul, dar măcar punctul de pornire inițial e dat de noroc. Gamblerul are știința jocului, cunoaște reguli și strategii, însă o să recunoască întotdeauna ce e cu adevărat important și anume șansa. E condiția primordială. În fapt, de aici și norocul începătorului, atunci când îl învinge pe un jucător experimentat. Mai mult, un astfel de jucător extinde importanța șansei și în viața de dincolo de joc, ceea ce se întâmplă cu unul dintre personajele mele.
De asemenea, un gambler este un om la limită. O persoană aflată într-o situație stabilă nu va risca, nu-și va forța norocul. El o va face. Nu doar în joc, ci și în viața reală. Și nu e vorba că ar crede în soartă, că ar fi convinși de un destin anume, ci că șansa poate fi de partea lor. Un fel de agățare de o speranță.
Am scris acest volum de povestiri fără un public țintă în minte. Cred că poate fi citit de oricine. Cred, de asemenea, că mulți cititori se pot identifica într-una dintre situațiile din povestiri.
Cumpără cartea:
Susţine citeste-ma.ro:
Textele de la rubrica „Scriitorii, despre cărţile lor” sunt scrise de autorii cărţilor respective pentru site-ul citeste-ma.ro. Preluarea se poate face cu menţionarea sursei şi link către articol.
scrie un comentariu