Romanul Laurei Frunză, „Nu-i ușor să fugi de fericire”, face parte dintr-un proiect editorial coordonat de Laura Câlțea, care, după cum mărturisește, fără a fi o împătimită a romanului de dragoste, a lucrat cu mare plăcere la acest debut.
„Nu-i ușor să fugi de fericire” este, în ciuda unui ușor filon detectivistic, un roman de dragoste prin excelență, aș spune chiar în linia romanelor clasice cu happy-end, în care protagoniștii ajung, în cele din urmă, să-și împlinească dragostea și să trăiască fericiți (sperăm noi!), până la adânci bătrâneți. Povestea de iubire dintre cei doi protagoniști, Ileana și Bogdan, este adâncită de multiple alte povești secundare din viețile acestora, ce conturează adevărate drumuri ale suferinței pe care eroii pare că trebuie să le parcurgă pentru a merita să se bucure de fericire.
După cum ni se sugerează în final, ca să ajungi la dezirabila fericire trebuie să dai dovadă de curaj, într-unul sau chiar mai multe planuri: curajul de a lăsa în urmă oameni dragi, dar toxici; curajul de a te iubi și de a nu te lăsa sedus de vocația de sclav al propriului rol (de tată, de ex.); curajul de a-ți asuma alegeri incomode; curajul de a privi cu luciditate tenebrele din propria copilărie pentru a le depăși, și, nu în cele din urmă, curajul de a proiecta fericirea ca pe un obiectiv realist de viață. Având în vedere această din urmă perspectivă, romanul își adaugă și o notă psihologizantă, încadrabilă în domeniul dezvoltării personale.
În ciuda dramelor din viețile lui Bogdan și a Ilenei, dar și ale celorlalte personaje, romanul respiră un anume optimism și credința că, finalmente, iubirea va învinge, lucru care îi va bucura pe iubitorii romanului de dragoste și îi va îndepărta, probabil, pe cei ce preferă mai mult dramatism. În tot cazul, Laura Frunză reușește să creeze personaje plauzibile, deși, pe alocuri, ușor artificiale, căci Bogdan Ionescu pare genul bărbatului ireproșabil, erou pozitiv prin excelență, căruia i se opune, ca tip de construcție, Ileana, făcută parcă doar din frondă și excese, contrast pe care, personal, îl găsesc puțin cam prea accentuat, în ciuda unei logici solide a personajelor.
Printre aspectele la care nu ader în mod special aș mai menționa și un anume apetit al autoarei pentru didacticism, prin „ghidarea” cititorilor către concluzii gata fabricate:
„Maria nu de bani avea neapărată nevoie, deși aceștia erau mijlocitorul fericirii ei, ci trebuia să știe că îi pasă cuiva, că cineva înțelege nevoia ei de a se simți inclusă în grup, precum și dorința de a ieși din casă și de a face primii pași spre independență.”
Pe de altă parte remarc cu plăcere stilul dezinvolt, care reușește să-și conducă eficient cititorii printr-o poveste altminteri destul de complicată, cu multiple planuri și personaje, cu ițe de viață încurcate și destine problematice. Este de apreciat inteligența cu care Laura Frunză se folosește de tema sexualității: pe de o parte, aceasta este folosită plauzibil ca punct central al intrigii care va sta la baza conturării întregului destin al personajului central masculin, iar pe de altă parte, modul nonșalant în care tânăra generație (reprezentată prin sora lui Bogdan, prin fiica cea mare a acestuia etc.) se raportează la sexualitate, dă veridicitate acestor personaje, făcându-le credibile, actuale.
Aș încheia printr-o parafrază la titlul romanului, spunând că nu-i ușor să scrii un roman de dragoste, având în vedere bogata istorie a acestui tip de roman și provocările contemporaneității în materie de exigențe ale publicului, dar și ale pieței editoriale. Cu toate acestea, într-un peisaj literar marcat de căutarea ineditului, a distopicului, a disruptivului, Laura Frunză și-a asumat curajul de a scrie un roman cu final fericit (cu o copertă minunat ilustrată de către Andrei Gamarț) și cred că a făcut-o bine, în ciuda provocărilor de care vorbeam. „Nu-i ușor să fugi de fericire” e un roman ce se citește cu plăcere și care te prinde, ceea ce, având în vedere bogăția de apariții editoriale actuale, reprezintă, în sine, o performanță.
Laura Frunză, „Nu-i ușor să fugi de fericire”, Editura Trei, anul publicării: 2023, nr. pagini: 480
Cartea poate fi cumpărată de la:
…iar dacă doriţi să susţineţi citestema.ro (mulţumiri!):
Fotografie reprezentativă: Matheus Frade / Unsplash
scrie un comentariu