Alison Espach locuieşte în Brooklyn, New York, unde predă scriere creativă, a publicat diverse texte în The New York Times, Salon şi Glamour, şi a avut un roman de debut, The Adults, apreciat în topuri şi inclus în liste finale pentru premii literare. Dar mai mult decât informaţiile acestea, m-a convins să citesc „Nuntaşii” faptul că romanul acesta apărut la Bookzone a fost cea mai bună carte de ficţiune la premiile Goodreads pe 2024.
Şi nu prea am mare încredere în ce se petrece pe Goodreads, însă când accesezi platforma şi vezi câte notări şi aprecieri are cartea aceasta acolo, când survolezi mesajele cititorilor, îţi dai seama că nu se poate să nu fie ceva de capul acestui roman.
Este sau nu este? aţi întreba rapid. La fel, scurt, aş zice că este, dar aici depinde de tipul de cititor. Pentru că „Nuntaşii” are publicul său ţintă, despre care veţi înţelege mai multe citind mai departe.
În roman este vorba în primul rând despre Phoebe Stone, o profesoară de literatură care tocmai a fost părăsită de soţ. Cei doi aveau mulţi ani împreună – vreo 20 dacă nu mă înşel – însă nu au reuşit să aibă şi copii, iar soţul a găsit, sau a crezut că a găsit, o ieşire din situaţie în persoana unei colege. Pe repede înainte, Phoebe ajunge la un hotel cu gândul de a se sinucide. Are doar rochia verde de pe ea şi nişte pantofi aurii, niciun bagaj şi nicio speranţă, fără să ştie că hotelul respectiv este rezervat pentru o nuntă, ea fiind singura persoană din afară admisă.
Până acum, acestea ar fi ingredientele pentru o dramă scurtă, un seu depresiv gros şi greu de dus, dar fix aici a intervenit Alison Espach, despre care nu aş zice neapărat că e genială, ci că a reuşit să pună peste depresia lui Phoebe mai multe situaţii complexe din cadrul nunţii respective, astfel încât din negru, totul să se transforme în ceva între roz şi alb, cu mult umor şi cu multe momente din care ieşi cu ceva mai multă bună dispoziţie decât ai intrat atunci când te-ai apucat de citit romanul.
Nunta nu este ce pare şi fiecare personaj are ceva special, iar atenţia scriitoarei se îndreaptă pe rând, cu intensitate diferită, către toţi, astfel că aproape fiecare pagină are câte un moment interesant, o scenă sau un schimb de replici de ţinut minte. Sigur, nu sunt neapărat filosofii profunde aici, ci mai degrabă mini-lecţii de viaţă şi chestioare amuzante care te ţin atent la text, mai ales că romanul câştigă fluenţă prin abundenţa dialogurilor.
Impresia este că, la o eventuală ecranizare, ar ieşi o comedioară acceptabilă de Netflix la care să te uiţi într-o vineri seara, textul fiind foarte bine structurat şi pigmentat cu situaţii care să te facă să dai pagina. Dacă ar fi să-i găsesc o hibă, doar una, aceea ar fi în construcţia personajului principal, care deşi vrea să se sinucidă, deci cumva ar trebui să fie dărâmat, într-o depresie fără ieşire, apare mai degrabă un spirit viu, cu replicile la el/ea. Însă e aici un fel de convenţie pe care, cititor fiind, o suporţi de dragul jocului literar şi a scenelor care cam sunt ce trebuie pentru o lectură de vară.
Aşadar, publicul ţintă al cărţii? Cel care caută o lectură nu foarte complicată, cu ceva lecţii de viaţă, cu tentă feministă, cu multe glume şi multe dialoguri vii, în care ridicolul este la el acasă. Şi pentru că se cheamă „Nuntaşii” (The Wedding People), mai cred că Alison Espach şi-a dorit să arate şi cât de diverşi sunt oamenii, chiar şi cei care se strâng la o nuntă, şi chiar dacă ei sunt atât de diverşi, există căi prin care se pot înţelege. Un accent final pozitiv, care te lasă cu un zâmbet în colţul gurii după ce dai ultima pagină.
Alison Espach, „Nuntaşii”, Bookzone, anul publicării: 2025, traducere: Diana Dorobanţu, nr. pagini: 480
Cumpără cartea:
Dacă ţi-a plăcut ce ai găsit aici, susţine site-ul citeste-ma.ro:
Fotografie reprezentativă: Zoriana Stakhniv / Unsplash
scrie un comentariu