Patricia Popa s-a născut în 1997 la Târgu Jiu. În liceu a studiat în cadrul secției de filologie, însă ulterior a decis să urmeze o carieră tehnică, pe care și-a început-o ca studentă la Facultatea de Matematică și Informatică din cadrul Universității de Vest din Timișoara, orașul unde locuiește și în prezent. În 2024 a debutat cu romanul psihologic „Fata cu creierul defect”. Romanul „Anotimpul Persefonei” a apărut în martie 2025 la Editura Datagroup și a fost lansat la Bookfest Timișoara.
Textele de la rubrica „Scriitorii, despre cărţile lor” sunt scrise de autorii cărţilor respective pentru site-ul citeste-ma.ro. Preluarea se poate face cu menţionarea sursei şi link către articol.
Dacă ar fi să descriu în câteva cuvinte „Anotimpul Persefonei”, l-aș încadra ca un roman de aventură mitologică, bogat în suspans, dinamic și presărat cu umor ireverențios, cu un puternic substrat psihologic și filosofic.
De ce am scris această carte?
„Anotimpul Persefonei” este al doilea roman al meu, și, spre deosebire de „Fata cu creierul defect”, bildungsromanul cu care am debutat, de această dată m-am decis să las în urmă realitatea noastră cea de toate zilele și să plonjez în fantezie. El a venit ca un răspuns cât se poate de firesc la nevoia mea de a sfida limitele realității, evadând în imaginație, o tendință cu care cred că m-am născut și al cărei germene îl port în mine încă de când am luat în mână prima mea carte, o ediție ilustrată din „Alice în Țara Minunilor” a lui Lewis Carroll, în care obișnuiam să mă pierd cu orele în copilărie.
Am auzit de multe ori spunându-se că romanul de debut e cel în care îți exorcizezi demonii, pentru a-i putea lăsa în urmă și a începe să creezi liber. Într-o oarecare măsură, cred că și eu am făcut același lucru, însă, mai degrabă decât o paradă a propriilor frustrări, pe care doar eu aș fi putut-o gusta, ce mi-am dorit cu acel prim roman a fost să explorez și să aduc în discuție toate acele teme care mă preocupau la vremea respectivă, cu maxima claritate de care eram capabilă atunci. Asta a presupus un proces laborios de introspecție și o muncă ulterioară extrem de riguroasă de a căuta cuvintele potrivite pentru a descrie niște experiențe psihologice și afective complexe, precum depresia și sindromul impostorului. A fost o provocare uriașă, dar una care mi s-a părut demnă de a fi încercată. Am reușit ce mi-am propus? Mă îndoiesc. Dacă ar fi să trasez o concluzie în urma acestei prime experiențe literare, aș spune că posibilitatea de a cuprinde în cuvinte inefabilul rămâne doar un vis îndepărtat. Totuși, mi se pare o încercare nobilă, pe care eu una nu regret că am făcut-o, și cred că, aidoma unei piese dintr-un mare puzzle, fiecare scriere de acest gen ne aduce cu un pas mai aproape de o înțelegere reală.
„Anotimpul Persefonei” s-a născut la intersecția dintre peregrinările mele în lumea imaginației și căutările mele existențiale.
Pe de o parte, a fost un demers nostalgic – căutam să recuperez sentimentul acela de uimire pură pe care l-am trăit descoperind pentru prima oară Legendele Olimpului. Căutam să readuc un strop din acea magie în viața mea de adult, să mă joc pur și simplu în imaginație, fără vreun obiectiv precis. Tocmai de aceea am considerat necesar să păstrez intact spațiul în care se desfășoară acțiunea din legendele grecești, acea Grecie Antică mitizată. Însă, pentru a putea trezi acel sentiment deîncântare copilărească, am țesut noi povești, folosindu-mă de elementele deja existente. Prin urmare, acest roman nu se vrea a fi o repovestire a miturilor antice, ci o reinterpretare radicală, menită să le aducă în actualitate.
Pe de altă parte, îl văd totuși ca pe o continuare, sub o formă alegorică, a temelor existențiale pe care le-am abordat și în romanul meu de debut, o altă piesă a marelui puzzle pe care l-am pomenit mai devreme. Tema acceptării de sine rămâne laitmotivul călătoriei eroului, pe care Eleni, protagonista romanului, o întreprinde. La nivel simbolic, periplul ei și ulterioara coborâre în Infern reprezintă lupta cu propriul psihic, populat de himere ce trebuiesc învinse și de valori care ne ghidează înapoi către lumină, întocmai cum o fac zeii, prin principiile pe care le întruchipează.
În ceea ce privește aspectul filosofic, acest roman se vrea a fi o invitație la reflecție, un îndemn de a ne întoarce la rădăcini și de a ne inspira din înțelepciunea ancestrală, pentru a ne alege valori și principii solide, care să ne călăuzească bine în aceste vremuri tulburi, în care suntem cotropiți de dezinformare și în care pare că nu ne mai găsim modele demne de urmat. Cu toate că nimic nu ne poate face infailibili în fața diverșilor agenți care caută să ne distorsioneze percepția, cred totuși că un om cu valori și principii clare și alese prin discernământ este mult mai dificil de manipulat decât unul complet lipsit de repere.
Bine bine, dar despre ce e totuși cartea asta?
Povestea o are în centru pe Eleni, o tânără corporatistă, care locuiește în Atena zilelor noastre și care se luptă cu Evander, rivalul ei declarat, pentru o prestigioasă poziție de management. La petrecerea de adio a șefului lor, Eleni întâlnește o bătrână misterioasă, care îi face o destăinuire sumbră. Întocmai ca o profeție autoîmplinită, cuvintele bătrânei o împing tot mai aproape de nebunie, până ce, într-un final, se transformă în realitate. Proaspăt aterizată în ceea ce pare a fi Grecia Antică, Eleni descoperă că zeii din legendele țării sale există cu adevărat, și că sunt întocmai la fel de capricioși cum îi înfățișează miturile. Urmând modelul muncilor lui Hercule, ei o provoacă, o încurcă și o amăgesc fără încetare, în ceea ce pare a fi un soi de pedeapsă sisifică pentru păcatele sale lumești. Totuși, așa să fie oare? Cu fiecare nouă apariție, pericolul pândește tot mai aproape, în vreme ce Hades, singurul care o poate ajuta să se întoarcă în lumea ei, pare să se afle tot mai departe. Va reuși ea să-l găsească la timp pentru a-și îndrepta greșeala? Și, la o adică, ce este mai important – călătoria sau destinația?
De ce ai citi-o?
3-în-1, ca Nes-ul – Te-ai săturat de cărțile alea de unică folosință pe care, odată ce le-ai terminat, își pierd tot farmecul și nu știi pe unde să le mai dosești ca să te scapi de ele? Și eu. Tocmai de aceea am vrut să scriu un roman care poate fi citit de mai multe ori și în care vei găsi mereu ceva nou, în funcție de starea în care te afli. Cauți să te relaxezi cu o poveste care se citește ușor și care să te facă să izbucnești în hohote de râs? Atunci cartea asta e pentru tine. Te simți suficient de curajos încât să cobori în tenebrele propriei minți și să confrunți monștrii care se ascund acolo? Eleni îți stă alături! Sau, poate, cauți să îți explorezi propriile valori și convingeri? Vei găsi în această carte o mulțime de situații și de idei care să te pună pe gânduri.
Feminism sănătos – Alegând un personaj principal de gen feminin, mi-am dorit să fac dreptate fetiței din mine care a căutat de atâtea ori reprezentare în mituri, dar pe care prea rar a și găsit-o, și cu siguranță nu în forma de care avea ea nevoie. Din punct de vedere istoric, are, desigur, sens, ca eroii să fie bărbați, însă asta nu înseamnă că femeile nu au și ele nevoie de reprezentare în această direcție. Totuși, am ținut să mă distanțez clar de pseudo-feminismul de factură woke, și am căutat să ofer o reprezentare justă, care să pună în valoare nu doar anduranța și tenacitatea, ci și acele calități mai subtile, care au fost tradițional asociate cu femeia, precum compasiunea, diligența și curajul de a fi vulnerabil. Nu am vrut o protagonistă care să fie un alt bărbat sub acoperire, pentru că sunt de părere că la fel cum bărbații primesc reprezentarea adecvată pentru constituția și cablajul lor neuronal, la fel ar trebui să fie și pentru femei. Scopul, cred eu, nu e să fim toți la fel, ci să învățam să ne fructificam propriile calități. În cuvintele unuia dintre cititorii mei, „Eleni este un personaj autentic, actual, care nu abundă în mod artificial de forță și înțelepciune, dar care învață să-și dozeze vulnerabilitatea, ambiția, empatia și răzvrătirea, la fel cum învață să folosească anumite daruri ale zeilor.”
Mitologie, baby –Dincolo de aspectele ludice, feministe și psihologico-filosofice, cred că acest roman e cadoul perfect pe care ți-l poți face dacă ești un împătimit al mitologiei. Vei regăsi în el o bună parte dintre personajele și creaturile pe care le știi și le îndrăgești, în același spațiu familiar, însă puse în situații cu totul și cu totul noi, cu rezolvări inedite, care te vor lua prin surprindere.
Dacă ești curios, poți citi un fragment pe literaturapetocuri.ro. Iar dacă îți face cu ochiul, o găsești pe libris.ro, carturesti.ro sau direct pe site-ul Editurii Datagroup.
Dacă îţi place site-ul citeste-ma.ro, ne poţi cinsti cu o cafea:
scrie un comentariu