În multitudinea de noutăți literare, am putea crede că fiecare debut e un succes. În realitate însă, multe dintre cărțile care ajung la noi au străbătut uneori chiar și decenii înainte de a fi traduse pentru prima oară în alte limbi. Vladimir, debutul Juliei May Jonas din 2022, nu mai are însă nevoie de testul timpului. A fost, de la bun început, un succes deplin, ajungând pe listele celor mai mari publicații, în topul recomandărilor de carte.
Absolventă a unui masterat în dramaturgie la Universitatea Columbia și profesoară de artă dramatică, Julia May Jonas a scris un roman care se va bucura și de o ecranizare în regia lui Sharon Horgan, cunoscută pentru serialul Bad Sisters. Vladimir, tradus de binecunoscuta Iulia Gorzo și apărut anul acesta la Humanitas Fiction, în colecția „Raftul Denisei”, are în centrul său o protagonistă care, mai presus de orice, nu se teme să spună lucrurilor pe nume și, într-un final, să ia o decizie neașteptată care ar putea să-i distrugă nu doar căsnicia (deja sub semnul mai multor întrebări, mai ales în ochii studenților și profesorilor de la universitate), ci și întreaga carieră. Și-ar putea risca inclusiv propria libertate în încercarea de a găsi răspuns la dilemele care îi rezolvări concrete.
Profesoară de literatură engleză, protagonista romanului Vladimir se află într-un moment critic al vieții ei, fără a fi, de la bun început, conștientă pe deplin de direcția spre care propria viață va vira brusc. Își privește retrospectiv cariera, dar și relația cu soțul ei, John, de asemenea profesor și implicat într-un scandal sexual – mai multe foste studente îl acuză de comportament inadecvat, chiar dacă acele interacțiuni au fost consensuale, ne spune protagonista, și s-au petrecut înainte de regulamentele care interziceau relațiile amoroase dintre studenți și profesori.
Își apără, întâi de toate, propria carieră, căci studenții o învinovățesc pentru felul în care ea nu se dezice public de soțul ei, pentru cum prezența ei la cursuri duce la un climat universitar tensionat. Moralitatea e pusă sub lupă, iar analiza pe care o face Julia May Jonas asupra unei societăți care încă pare să mai negocieze ceea ce, în fapt, nu e de negociat este una proaspătă, relevantă și necesară.
Noul coleg mai tânăr, profesor și scriitor, Vladimir, îi atrage atenția protagonistei care, fără îndoială, găsește în acesta un fals colac de salvare, transformându-și rapid interesul inițial într-o obsesie care o va duce spre un final cu totul neașteptat. Obsesia pe care protagonista o hrănește vine și din nevoia recuperării unui timp pierdut, a unei pasiuni pierdute. Noua pasiune hrănește, la rândul său, scrisul, creativitatea, viața:
„Era începutul unei povești. O poveste despre improbabilitate, despre întâlnirea dintre coincidență și circumstanță. Era un basm – sau un început de basm – despre speranțe care devin realitate, oricât ar părea de imposibil. Vocea cu care scriam mi se părea nouă – neîncătușată.”
Recuperarea timpului pierdut, întotdeauna imposibilă, trebuie supusă unei forme noi de existență în prezent. Mirajul a ceea ce ar putea exista din nou, cu aceeași forță, o cucerește pe furiș:
„Îmi place larma creierelor și inimilor studențești, necenzurată de cadrul sălii de clasă. În bibliotecă, viețile lor mă înconjoară în trombă – le simt încurcăturile amoroase, resentimentele, dușmăniile și obsesiile, toate vibrând la o frecvență pe care eu n-o voi mai simți niciodată.”
Mai mult de atât, îmbrățișând scuza actului creator, protagonista destramă liniile dintre realitate și ceea ce ar trebui, de fapt, să existe doar în literatură. Extrage fantezia din minte și o transpune în realitate, fărâmițând stereotipurile care înconjoară femeile mai în vârstă. Pasiunea și nevoia de a iubi și de a fi iubit nu dispar odată cu înaintarea în vârstă. Lucidă și sarcastică deseori, cu un farmec doar al ei, cu determinarea pe care o aduce experiența de viață, protagonista își limpezește trecutul, prezentul, emoțiile, nefiind, în cele din urmă, de partea nimănui:
„Deși peroram împotriva mentalității de victimă, împotriva traumei ca armă, soliditatea argumentelor noastre se baza tocmai pe internalizarea statutului nostru de victime. John se purta exact ca femeile care-l acuzau.”
Cu convingeri ferme în ce privește corectitudinea politică și cu opinii certe legate de ecourile din prezent ale unor greșeli din trecut, protagonista nu renunță nici o secundă la lupta pentru autenticitate pe care o duce în mijlocul unei lumi în care nu se mai regăsește:
„Heterosexualitatea: recipientul previzibil în care toate posibilele deznodăminte par deja gravate în piatră – fericire, nefericire, complezență, vrajbă –, o viață în care funcționăm cu toții într-o poveste deja spusă, chiar dacă ne dorim să ducem o viață autentică.”
Astfel că povestea se rescrie, o hotărâre neașteptată, chiar și pentru protagonistă, recheamă autenticitatea, creativitatea și senzația de a fi viu printr-o singură lovitură de teatru: sechestrarea omului față de care dezvoltă o obsesie. Riscul este uriaș, dar tocmai asumarea faptului că totul s-ar putea prăbuși creează spațiul pentru posibilități infinite:
„Avea să fie izolat, al meu și doar al meu, să se simtă compromis, vinovat, neajutorat, rușinat, iar eu aveam să profit de conflictul său interior și să-l vindec, să-l ajut și să creez astfel spațiu pentru contopirea eternă, deși efemeră în plan fizic, a sufletelor noastre.”
Noua libertate se câștigă furând-o de la Vladimir: „prada mea, trofeul meu, Vladimir al meu”. Jocul e câștigat în fața rescrierii poveștii, în fața acestui restart de care avea nevoie protagonista pentru a putea recupera ceva dintr-o lume pe care nu o mai recunoaște, alterând-o prin acțiunile sale astfel încât să îi aparțină din nou. Indiferent de final, partida are un singur câștigător. Indiferent de ceea ce va pierde mai departe, nimic nu va egala ceea ce a câștigat deja.
Romanul Vladimir ne aduce în prim-plan întrebări esențiale despre societatea din prezent, despre transformările pe care uneori nu le putem înțelege, dar pe care ne dorim să le putem desluși, fie că ne privesc, fie că îi privesc pe cei dragi nouă.
Julia May Jonas, „Vladimir”, Editura Humanitas Fiction, anul publicării: 2025, nr. pagini: 304, traducere: Iulia Gorzo
Cartea poate fi cumpărată de la:
Dacă îţi place site-ul citeste-ma.ro, ne poţi cinsti cu o cafea:
scrie un comentariu