Frankfurter Buchmesse este considerat cel mai mare târg de carte din lume. Ediţia din acest an, a 76-a, cu invitată de onoare Italia (16-20 octombrie), a înregistrat peste 230.000 de vizitatori, cu 9 procente mai mulţi decât anterioara.
Pentru mine, a fost prima vizită la Frankfurter Buchmesse, un loc în care m-am dus cu sacul plin de speranţe şi am plecat oarecum dezorientat. Nu doar din pricina aglomeraţiei şi a faptului că nu am reuşit să vizitez chiar toate standurile pe care mi-ar fi plăcut să le vizitez, ci şi din alte motive, pe care mă voi strădui să le explic aici. Totuşi, ca să nu ajungeţi până la capătul articolului pentru o concluzie care şi mie mi-e un pic neclară, aş zice încă de pe acum că per ansamblu experienţa a fost una pozitivă.
Pozitivă mai ales pentru că îmi era dor de un eveniment editorial de o asemenea amploare. Locuind de ani buni în afara României, duc dorul momentelor de acest gen care-mi colorau cândva viaţa: Bookfest, Gaudeamus, Filit, iar Frankfurter Buchmesse (sau #fbm24, cum l-au marketat organizatorii pentru a da bine în social media) a reuşit să umple un gol.
Pe un tren de vreo 3 ore şi pe intrarea la târg am plătit aproximativ 100 de euro (28 de euro doar biletul pentru târg), însă aproape că nu m-am uitat la bani. Pentru ce munceşti, dacă nu îţi satisfaci din când în când mofturile? Sigur, acolo nu am cumpărat covrigi la 4 euro şi ceva, am preferat să păstrez banii pentru câteva cărţi, puţine, după posibilităţi, şi mai ales pentru cartea Alexandrei Furnea, varianta în limba engleză, proaspăt publicată la Histria Books, la a cărei lansare aveam de gând să asist – punct fix în vizita mea la târg.
Încă din momentul în care am văzut harta târgului, am realizat că locul e un fel de megamall doar cu cărţi, un fel de paradis imaginat de Borges. Ca să fiu corect, imediat ce mi-am cumpărat online biletul de intrare la târg, am fost invitat să-mi descarc aplicaţia oficială, iar acolo am putut vedea harta, o magnifică schemă cu multe punctuleţe pe care le-am tot mărit îndepărtând degetele pe ecranul smartphone-ului. „Descălecat” la Frankfurt, m-am simţit ca omuleţul acela pe care ţi-l oferă Google când vrei să vezi în realitate hărţile din Maps. Te răsuceşti pe loc şi ai atâtea variante încât îţi vine să ridici din umeri a nedumerire, dar eşti numai un omuleţ. Mic, mic, între atâţia alţi oameni…
Am luat-o la pas, urmând şirul indian către pavilioane, Halle, cum le spun germanii, cu fiecare din cele 6 Halle – dacă nu mă înşel – având trei etaje, cu săgeţi şi indicatoare peste tot, şi cu un aer suprinzător de respirabil, ţinând cont că era sâmbătă şi că vizitatorii păreau să iasă de peste tot, ca într-un blockbuster american cu mumii. Totuşi, culoarele dintre standuri mi s-au părut ceva mai mari decât sunt ele la Bookfest sau Gaudeamus, iar evenimentele la care se foloseau microfoane mi s-au părut suficient de îndepărtate pentru a nu deranja.




Urmând harta şi luând-o la pas meticulos în ordinea pavilioanelor, am fost uimit să constat că erau locuri foarte populate, în care se şi vindeau cărţi sau chiar se dădeau autografe, dar şi etaje întregi în care editurile doar expuneau câte un exemplar din fiecare carte, însoţit de câte un bilet scris de mână prin care se explica faptul că acolo nu se vindeau cărţi. În general am întâlnit asta în zonele unde erau concentrate editurile străine – doar expunere, nu şi vânzare.

Iar aglomeraţie foarte mare am văzut la standurile pentru young adults, unde cred că a fost cel mai mare nivel de entuziasm din tot târgul. Poate doar la standurile cu cărţi pentru copii să mai fi găsit aceeaşi intensitate, asta şi pentru că acolo se şi vindeau cărţi. Multe, foarte multe edituri, foarte diverse şi colorate, cu cozi şi zgomot nu foarte puternic şi obositor aşa cum eram obişnuit de la noi.
Cam am menţionat deja, obiectiv fix pentru mine a fost să ajung la ora 12 la prezentarea ediţiei în limba engleză a cărţii Alexandrei Furnea. „Diary of 66. The Night I Burned Alive” este varianta în limba engleză pentru „Jurnalul lui 66. Noaptea în care am ars”, publicată la Humanitas în 2022. În aceeaşi zi, imediat după acest eveniment, se lansa şi varianta în limba germană, „Das Tagebuch der 66. Die Nacht, in der ich brannte”, publicată la Dittrich Verlag, în traducerea lui Peter Groth.
Trebuie să mărturisesc că am citit cartea Alexandrei acum câțiva ani, în varianta Humanitas, dar nu am reușit să scriu despre ea. La tragicul eveniment de la Colectiv încă mai locuiam în România şi nu pot să spun că acele zile, acele săptămâni cu știri negative, nu au avut un impact asupra deciziei de a locui în altă țară. Jurnalul Alexandrei a fost o lectură atât de dură, încât nu am știut cum aş putea să-i scriu cronica. Deși aş fi vrut să o recomand, să le vorbesc și altora despre ea, pentru că fiind atât de multă durere acolo, dar şi speranță, poate și alții ar fi înțeles mai multe despre lumea în care trăim. Și nu e vorba neapărat despre România acolo, cât despre vulnerabilitatea caracterului uman, despre cât de fragile sunt principiile noastre de viață, în sensul în care poți găsi lași ori incompetenți fix acolo unde nu te aștepți.

Agentul literar Livia Stoia, Alexandra Furnea, Jan Cornelius şi editorul Histria Books, Kurt Brackob. Foto: citestema.ro
În fine, am întâlnit-o cu emoție pe Alexandra, iar momentul în care am dat mâna cu ea a avut o valoare simbolică imensă pentru mine. I-am ascultat răspunsurile, rostite mai ales în urma întrebărilor provocatoare ale lui Jan Cornelius, și am fost uimit de stăpânirea sa de sine și de frumoasa limbă engleză pe care o vorbea.

Alexandra Furnea
Foto: citestema.ro
Sunt convins că traducerea pe care chiar ea a făcut-o cărții sale e cel puțin la fel de puternică precum textul original. Ulterior acestui eveniment am mai avut, timp de câteva ore, prilejul de a lua la pas labirintul de standuri și am înțeles, în sfârșit, că târgul acesta este un fel de mix între un meeting point pentru editori, care stabilesc aici contacte și contracte, mai ales că au ocazia să-și expună și promoveze cărțile – de unde zonele fără vânzare – și stilul clasic de târg, cu care suntem noi obișnuiți în România, cu vânzare și promoții, cu autori la autografe și cu tot felul de evenimente gălăgioase, care dau un soi de parfum de show târgului.
Am întâlnit oameni foarte amabili și răbdători, și nu am cum să nu-l amintesc aici pe reprezentantul indian al unei edituri specializate în cărți mai degrabă tehnice. Deși nu puteai cumpăra cărți de la el, m-a lăsat să aleg orice carte de la stand, fără nicio obligație. În același sens, micile atenții de la multe standuri, materiale promoționale, sacoşa cu însemnele editurii chiar dacă nu achiziționasem decât două titluri, brelocuri pentru copii, semne de carte, detalii care contează și care se adaugă zâmbetelor pe care le-am regăsit peste tot în târg.

Cozi la corturile unde scriitorii ofereau autografe. Foto: Holger Menzel
Clar, un eveniment grandios, pe care nu ai cum să-l înțelegi și să-l apreciezi cu adevărat în doar câteva ore. Frankfurter Buchmesse are nevoie de cel puțin două zile din partea oricărui vizitator, pentru a putea fi exploatat pe măsura valorii sale. Mi se pare că ajută foarte mult experienței de vizitare accesibilitatea locului în care se desfășoară târgul. De la gara centrală, am făcut aproximativ 15 minute pe jos, deși as fi avut posibilitatea de a lua un tren sau tramvai. Am vrut să simt orașul dimineața și să trec pe lângă acele clădiri foarte înalte care-i dau farmec. În plus, chiar lipit de centrul expozițional se află un mall, cu multe posibilități de a mânca un prânz ok, în caz că prețul unui covrig la târg ți se pare prea mare (pentru mine, ceva mai mult de 4 euro pentru un covrig măricel în curtea #fbm24, a fost un preț exagerat).

Jess Hengel a fost desemnată creatoarea anului în cadrul TikTok Book Awards 2024 / Frankfurter Bookmesse. De loc din Stuttgart, ea are peste 580.000 de urmăritori pe TikTok. Foto: Holger Menzel
Una peste alta, o experiență pozitivă, desigur recomandabilă și de repetat. Foarte plăcut faptul că România e parte a unui astfel de eveniment. Pe cât posibil, aş face astfel încât românii care ajung la târg să poată cumpăra selecţia de titluri româneşti expuse. Și, desigur, aş vrea mai mulți scriitori români acolo. De data asta, m-am întâlnit și salutat cu Cristian Fulaș, cu evenimente în cadrul târgului, dar sunt convins că pentru statul român nu ar fi un efort colosal să asigure toate cele necesare pentru câțiva scriitori români timp de 2-3 zile la Frankfurt.
Anul viitor, Frankfurt Buchmesse are loc în perioada 15-19 octombrie.

Unul dintre cei mai importanţi invitaţi la Frankfurter Bookmesse 2024: israelianul Yuval Noah Harari. Îi găsiţi cărţile în limba română la Editura Polirom. Foto: Marc Jacquemin
scrie un comentariu