Există cărți care bântuie, cărți care te fac să privești în gol clipe în șir, după final. Asta mi s-a întâmplat cu cartea Suzănicăi Tănase, „A unsprezecea zi din august”, o apariție din colecția Pantazi a editurii Litera.
Ana este o fată introvertită, de un lirism emoțional impresionant, un soi de fata morgana care încă nu și-a atins potențialul magic, oricare ar fi acesta. La vârsta de 14 ani, ea pleacă în prima sa călătorie fără părinți, un voiaj într-o tabără la mare, experiență care culminează cu un soi de maturizare ezoterică, o introspecție emoționantă și răvășitoare pentru fata care abia intră în zona sa de cunoaștere feminină.
În această călătorie-miraj, Ana cunoaște un bărbat cu barbă, un soi de simbol al divinității care iubește, alină și ispitește. Această primă formă de atașament obsesiv se plătește cu prețul unei adevărate furtuni interioare pentru adolescentă, furtună care se transformă într-o istorie demnă de atenția cititorilor.
Proza Suzanei Tănase, în acest volum, își conturează o identitate stilistică fermă, recognoscibilă în peisajul literar contemporan, fiind un amestec subtil de lirism, analiză psihologică și tensiune narativă. Deși relativ discretă în peisajul editorial, scriitoarea a reușit să impună o voce distinctă, caracterizată printr-o preocupare constantă pentru profunzimile psihicului uman, pentru spațiile intime ale trăirii, dar și pentru modul în care fragmentele realității, aparent anodine, devin purtătoare de sensuri multiple.
Ceea ce mă atrage la scriitura Suzanei Tănase este densitatea limbajului, construit cu o grijă aproape artizanală pentru nuanțe și ritmuri. Propozițiile ei nu sunt doar vehicule de narațiune, ci adevărate instrumente de explorare a universului interior. Stilul său are o vibrație poetică evidentă, dar fără a cădea în gratuitatea decorativului. Metaforele, comparațiile și figurile de stil își găsesc locul firesc în țesătura textului, servind întotdeauna ideii sau atmosferei și niciodată nuanțării gratuite. În multe dintre prozele sale, imaginea poetică funcționează ca o cheie hermeneutică, descifrând tensiunile ascunse ale personajelor sau ale situațiilor narative.
Narațiunea se desfășoară într-o alternanță între registrul liric și cel realist, între pagini încărcate de sugestii poetice și fragmente precise, de observație socială sau psihologică. Această dublă orientare creează un efect de adâncime, conferind textului nu doar frumusețe estetică, ci și o soliditate a construcției narative. În spatele frazei meșteșugite, se simte întotdeauna o vigilență intelectuală, o luciditate care împiedică orice derapaj spre sentimentalism facil.
Un alt element definitoriu al stilisticii Suzanei Tănase este atenția acordată detaliului semnificativ. Obiecte, gesturi, mișcări aparent nesemnificative devin, în proza sa, purtătoare de tensiune și simbolistică. O privire, o lumină care cade într-un anumit unghi, o bătaie de vânt, toate acestea pot declanșa revelații interioare sau pot accentua o stare de neliniște. Detaliul nu este niciodată gratuit; el îndeplinește o funcție esențială în economia textului, fie în construirea atmosferei, fie în profilarea psihologică a personajelor.
Proza Suzanei Tănase este, în esență, una introspectivă, centrată pe universul interior al personajelor. Eroii ei nu sunt neapărat figuri puternice, epice, ci mai degrabă ființe fragile, contradictorii, traversate de angoase și interogații existențiale. Îmi place, în mod special, faptul că utilizează cu îndemânare perspectiva variabilă. În unele proze, vocea narativă este profund subiectivă, confesivă, aproape diaristică, generând o atmosferă de intimitate și complicitate cu cititorul. Alteori, însă, autoarea se retrage într-o voce narativă obiectivă, detașată, cu accente aproape documentare, analizând cu luciditate personaje și situații. Acest balans între subiectivitate și obiectivitate generează o ambiguitate care adâncește misterul textelor sale și lasă loc multiplelor interpretări.
Este de remarcat și modul în care Suzana Tănase gestionează timpul narativ. Prozele ei nu urmează mereu o cronologie liniară, ci adesea pendulează între trecut și prezent, între amintire și percepție imediată. Fragmentele de memorie, flashback-urile, reveriile interioare se împletesc într-un țesut narativ dens, creând senzația unei realități fluide, în care timpul obiectiv se dizolvă în subiectivitatea percepției. Această tehnică sporește impresia de vulnerabilitate și incertitudine, temă recurentă în textele sale.
Limbajul Suzanei Tănase are, pe alocuri, o muzicalitate discretă, datorată nu doar ritmului frazei, ci și unui anume rafinament lexical. Autoarea alege cu grijă cuvintele, preferând adesea termenii încărcați de sugestie, deși nu se ferește să introducă, atunci când contextul o cere, expresii dure, aproape fruste, pentru a accentua dramatismul sau realismul unor scene. Această alternanță de registre conferă prozei sale o dinamică specială, menținând cititorul într-o stare de atenție continuă.
Pe fondul acestei exigențe stilistice, se profilează o viziune artistică profund umană, în care frământările personajelor devin, indirect, frământările fiecăruia dintre noi. Suzana Tănase scrie despre singurătate, despre căutarea sensului, despre micile drame ale cotidianului, dar o face cu o empatie rar întâlnită, fără să cadă în patetism.
Nu puteam să nu subliniez pe final că există în proza Suzanei Tănase o dialectică a luminii și umbrei: lumina devine adesea simbol al cunoașterii, al revelației, în timp ce umbrele sugerează secrete, neliniști, frici. Spațiile pe care le descrie – fie ele interioare (camere, apartamente, interioare de instituții) sau exterioare (străzi, parcuri, peisaje citadine) – sunt încărcate de această tensiune subtilă între familiar și straniu, între protecție și amenințare.
Prin suma acestor elemente și simboluri, Suzana Tănase se impune ca o voce distinctă în proza românească contemporană, aducând un suflu de sensibilitate, inteligență și rafinament, care merită un loc bine definit în peisajul literar actual.
Suzănica Tănase, „A unsprezecea zi din august”, Editura Litera, anul publicării: 2024, nr. pagini: 144
Cumpără cartea:
Dacă ţi-a plăcut ce ai găsit aici, susţine site-ul citeste-ma.ro:
Fotografie reprezentativă: Dominik Scythe / Unsplash
scrie un comentariu