Există printre noi poeți pe care îi alege poezia, răsturnând peste ei cuvintele întocmai ca o ploaie de vară care începe din senin, cu un fulger, după care toată apa unui cer sătul să fie doar infinit albastru curge în șiroaie de râu ce și-a ieșit, înfuriat, din matcă. Și din această tornadă de cuvinte, el, poetul, desculț în lacrimă și cu tâmpla sprijinită de-un capăt de nor, le culege doar pe acelea care au aripi și pe care le va învăța, în versuri, să zboare.
Volum de debut, „Câinele cu ochii albaștri” n-are nimic din timiditatea unui început. Poetul nu se joacă cu cuvintele, nu încearcă stiluri și nu trage cu ochiul în Raiul poeților care și-au asigurat déjà un loc în nemurirea lumii. Gabriel Dinu știe exact cine este, ce vrea și știe și cum să obțină ce vrea. Poezia lui este esență, forță și metaforă.
„Autobiografie: Tânăr?/ Poet?/ Român!/ În viață!”
Totuși, este volumul de debut al unui poet nu foarte departe de vârsta la care cireșele stăteau la urechi și portocalele se dădeau de-a dura, răsturnate pe masă, din sacoșa unui bunic ce râdea cu ochii când își lua nepotul pe genunchi și-i șoptea la ureche povețe, în limba poveștilor lui Creangă. Un poet care pare că a trăit mii de vieți, a adunat tot ce-a putut afla din ele, și-acum, rătăcit într-o generație din care nu face parte, privește ce se-ntâmplă în oameni și spune.
„În cadrul ultimei dezbateri televizate/ nu s-a declarat nimic/ în legătură cu intrarea în iarnă a poetului./ La fel au procedat agenţiile de ştiri/ şi institutele de sondare a opiniei publice/ care n-au spus nimic în acest sens./ Aşa că, în continuare, poetul/ va merge în mâini pe stradă./ Fără remuşcări şi/ mai ales fără mănuși.”
Tumult și liniște, Gabriel Dinu, poetul Gabriel Dinu, este în mijlocul lumii. Și de jur-împrejurul lui e albastru. Titlul volumului de debut, o metaforă, esența volumului, trebuie citit la început de versuri și înțeles la sfârșitul lor, pentru că libertatea de exprimare pe care Gabriel Dinu n-o cere, considerând că-i aparține laolaltă cu cuvântul, ni-l arată pe poet exact așa cum este: direct, sincer și frământat de întrebări la care nu a găsit, deocamdată, răspunsuri.
„Viitorul ne-nşeală,/ prezentul ne minte,/ trecutul e vis./ Lucrurile simple sunt din ce în ce/ mai complicate./ Din oglindă doi ochi străini/ se miră:/ Cine ești? Cine eşti?”
Fiecare poem este unic, fiecare cuvânt din vers este exact acolo unde-ar trebui să fie, ideile sunt clare și nu se repetă, expresiile nu încifrează trări, ci le descifrează, metaforele tună, finalul este un omagiu închinat unor vieți ce-au plecat într-o lume în care nu mai există doruri și-n urma volumului de versuri rămâne un gust rece și proaspăt al unui umăr gol, atins de o ploaie de vară. Cuvântul, adevărul din el, i s-a așezat poetului la picioare, iar el s-a aplecat, l-a ridicat dintre oameni și l-a înălțat până la nori. Să mai plouă o dată în cascade!
Despre poet
Născut la data de 25.03.1973, prezent în 2017 în două antologii sub sigla eCreator, „Prietenii poetice” și „Așii Cuvântului”, membru al Cenaclului Literar „Phoenix” Călărași, Gabriel Dinu a debutat în aprilie 2019 cu volumul de poeme „Câinele cu ochii albaștri”, la evenimentul „Flori(i)le Poeziei”, patronat de eCreator.
Cu o prefață semnată Magda Lungu și o postfață semnată de criticul Romeo Ioan Roșiianu, volumul s-a bucurat de susținerea criticilor Aurelian Titu Dumitrescu, Conu Marius Viorel și a profesorului Victor Gaidamuț. Mult succes!
scrie un comentariu