Despre o carte frumoasă, scrisă cu suflet, se poate povesti în foarte multe feluri. De data aceasta, preluând titlul unei îndrăgite publicații literare, mi-am propus să trec în revistă (cel puțin) 8 motive pentru care orice pasionat de literatură bună, ar trebui să includă pe lista de lecturi obligatorii cea mai recentă carte a Irinei Georgescu Groza, „Exodul mieilor”:
- autoarea nu se sfiește să pună degetul, narativ vorbind, pe o rană din istoria noastră modernă, abordând tema incomodă a înfrângerii României la masa istoriei în jocul făcut de puternicii vremurilor celui de-al Doilea Război Mondial – Germania, Rusia, Ungaria – când, odată cu parafarea Dictatului de la Viena, România a fost obligată să cedeze Ungariei partea de nord a Ardealului; decimarea, fără milă de către bandele maghiare a românilor lăsați practic fără apărare, reprezintă fondul de la care Irina Georgescu Groza a construit această ficțiune istorică, minuțios documentată, ce are ca subtemă un alt aspect dureros al supraviețuirii noastre ca neam – pribegia;
- expresivitatea deosebită a narațiunii, în special a celei care descrie atmosfera sufocantă a vremurilor, senzația de provizorat și hăituială a românilor obligați să găsească o cale de a se salva de teroarea instaurată de Rongyos Garda. Această cale a constituit-o „evadarea” prin galerii subterane („Subtărâmul”) până aproape de zona centrală a țării. Scriitura Irinei Georgescu Groza te transpune, aproape fizic, în starea de groază și debusolare a pribegilor din subteran, lipsiți de hrană, apă sau îndrumare, în căutarea disperată a ieșirii la lumina limanului unei vieți omenești, așezate, fără gloanțe sau spânzurări. Perspectivei concrete a fugii (lui Romi, Miculuș și Domnicăi) i se contrapune mirajul, promițător dar și periculos, al Subtărâmului, cu capcanele și umbrele lui malefice, dar și cu făgăduiala de libertate;
- istoria la scară mare este dublată, în roman, cu istorii personale, ea se reflectă și influențează destinele protagoniștilor. Pentru Domnica, Romi și chiar și pentru Miculuș, drumul prin pădure, un drum aparent banal, este, în esență, unul inițiatic: el duce către o nebănuită voință de a sta pe propriile picioare (pentru Domnica) sau către adevărata iubire (pentru Romi). Chiar și Miculuș, debilul frate al lui Romi, se (re)descoperă plin de forțe nebănuite în cadrul dramaticei călătorii. Simbolic, iubirea dintre Domnica si Romi înflorește în aceste vremuri de restriște, ca un semn al triumfului vieții și luminii asupra morții și întunericului;
- admirabila obiectivitate a perspectivei – date fiind ororile înfăptuite de maghiari, reliefarea anumitor calități ale acestora (o anume rigoare și exigență) în oglindă cu defecte ale românilor (mioriticul fatalism românesc – „ce le mai place să-și plângă de milă..”) conferă perspectivei auctoriale o binevenită doză de echilibru;
- limbajul specific dă culoare și autenticitate narațiunii, împletindu-se cu un umor savuros ce are meritul de a o face mai expresivă și mai digerabilă, dată fiind sălbăticia faptelor la care suntem martori;
- simbolistica inspirată – există un simbol foarte puternic care deschide și închide romanul. „Mielul” – cuvânt semnificativ pentru conștiința oricărui creștin – incumbă o dublă simbolistică: pe de o parte, condiția românilor nevinovați, aflați sub jugul unei istorii nedrepte si potrivnice, asupriți de trupele maghiare și obligați să-și părăsească locurile, într-un exod ce va reprezenta o pată pe obrazul Istoriei; pe de altă parte, mieii amintesc de puritatea copiilor uciși, a lui Bujor, copilul-etalon din deschiderea romanului, dar și a celor anonimi, din Subtărâm, martori inocenți ai grozăviilor vremurilor. Ieșirea românilor din Subtărâm – practic, un portal spre o promisiune de libertate – sub conducerea Baciului, reprezintă sinonimul metaforic al trezirii conștiințelor.
- O pleiadă de personaje fantastice condimentează povestirea. Cocoșatul, femeia cu copite, tânăra cu barbă până la buric și păr roșu pe mâini, bărbatul cu capul mic, care îndoia tot ce-i pica în mână se instalează în narațiune exact la fel cum balaurii populau basmele tradiționale. Toți aceștia par să întruchipeze răul, strâmbătatea lumii. Zoltan (Cocoșatul), introduce discret, dar sugestiv, tema comunismului, dând glas, asemeni bufonului medieval, unor adevăruri pe care lumea nu le ia în seamă, confiscată fiind de apariția sa grotescă.
- Las la urmă un motiv de admirație pur personal: poate nu întâmplător, unul dintre romanele cu cea mai semnificativă vibrație patriotică a fost scris departe de țară, într-un exercițiu de iubire necondiționată față de locurile care au plămădit un autentic talent narativ și o conștiință eminamente românească.
Irina Georgescu Groza, „Exodul mieilor”, Editura Nemira, anul publicării: 2021, nr. pagini: 424
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă de Hasan Almasi pe Unsplash
scrie un comentariu