Le-am adresat câtorva scriitori de azi două întrebări legate de rescriere: De câte rescrieri au parte textele dvs. până să le consideraţi bune de publicat? Cât timp alocaţi rescrierii ori refacerii textelor în comparație cu documentarea pentru ele și scrierea lor la prima mână?
Cum am primit unele răspunsuri mai ample decât mă aşteptam, am ales să distribui scriitorii, câte trei, în ordinea primirii textelor.
Dan Ciupureanu: În ultimul timp, am din ce în ce mai puțin de corectat
De scris, scriu foarte repede, în general corectez în timp ce scriu, de exemplu „Omar și diavolii”, romanul, a fost scris în doar două săptămâni, dar apoi am stat foarte mult cu corecturile, fiind primul, cam patru luni. Cu trecerea timpului, bănuiesc că aşa este şi în cazul altora, capeți o experiență a scrisului, un fel de perfecționare. La „Biroul de Întrebări Ridicole” nu m-am grăbit și am avut foarte puțin de corectat, cel mai dificil fiind să asamblez mai multe registre, texte care puteau fi și începutul, și sfârșitul, apoi niște inserții de texte pe alte voci care să corespundă cu ritmul romanului. În ultimul timp, am din ce în ce mai puțin de corectat, fiind foarte atent în timp ce scriu.
Marian Coman: Fiecare frază e scrisă și rescrisă de nenumărate ori
Vorbind despre rescriere, aș începe, în ceea ce mă privește, direct cu procesul scrierii. Asta pentru că scriu foarte greu. Fiecare frază e scrisă și rescrisă de nenumărate ori. Începută și reîncepută, ștearsă, așternută și reașternută pe ecranul calculatorului. Fiecare cuvânt este înlocuit până când mi se pare că am găsit sinonimul ori formularea care sună cel mai bine, care-și găsește ritmul în tot lanțul de semne menite să construiască imagini, gânduri, locuri, personaje ori acțiuni. Apoi peste fiecare fragment de text se așterne o noapte. A doua zi constați cu surprindere și cu ciudă că nimic nu mai sună cum trebuie. Că te-ai străduit atât de mult încât totul îți pare acum artificial, că a căpătat un aer metalic, că, în loc să sune ca o pădure ori ca un cântec de pasăre, sună ca un refren dintr-o melodie tehno. Așa că rescrii totul cu ideea în minte de a spune același lucru, însă ca și când ai rosti pentru prima oară ceva care te-a frământat îndelung, dar despre care n-ai avut curaj să vorbești nimănui. De data asta, textul se eliberează, cuvintele își găsesc locul natural. Apoi citești totul cu voce tare și-i vindeci asperitățile, îl netezești. Nu s-a terminat. Povestea o să mai dospească o vreme departe de ochii tăi. O vei relua după o săptămână sau două, după o lună, iar noua lectură o să-ți scoată în evidență cuvintele străine, tot așa cum o mângâiere pe deget te face să simți vârful ce a rămas afară din așchia intrată sub piele.
Michael Haulică: Scriitorul trebuie să aibă curaj să mai și încheie textul
Primul draft îl scriu de mână, cu stiloul, pe foi A4 sau în agende. De obicei seara (pentru unii intervalul 0.00–2.00 e chiar noapte, pentru mine e seară). Dimineața culeg textul scris seara într-un document WORD, prilej cu care fac prima rescriere (nu socotesc modificările în text din timpul scrierii primei variante). După ce textul este cules integral, mai trec o dată prin el și acum fac și schimbări de structură, comasez capitole sau le schimb ordinea. Folosesc un program de scriere, Scrivener, care îmi face foarte facilă operația asta compozițională. Plus că îmi oferă zone în care țin fișele personajelor, desfășurătorul în care îmi punctez acțiunea, capitolele etc. Foarte bun programul. Așa. Deci două rescrieri până acum. A treia rescriere vine când trebuie să predau textul editorului. În toată perioada asta îmi fac un e-book și mi-l pun pe reader ca să mai citesc din el când și când. Îmi mai notez mici modificări, șlefuit de fraze – absolut necesare în cazul meu, fiind un scriitor de proză scurtă (cel puțin deocamdată). Proza scurtă trebuie să fie cât mai aproape de perfecțiune ca text, în proza scurtă nu-ți permiți divagații de dragul de a mai împărtăși cititorilor din ideile tale despre lume și viață, nu poți avea burți… Iar dacă vorbim despre texte SF, mai apare o problemă care trebuie rezolvată în cele 5 – 20 – 60 de pagini: trebuie să creezi și lumea în care se întâmplă povestea, iar lumea asta trebuie să fie funcțională. Pentru scriitorii de SF nu e suficient să se uite pe geam ca să vadă locul poveștii, nu e suficient să-și amintească pe ce drum au venit ieri de la serviciu. Chiar trebuie să creeze o lume, fie și pentru un text de 5 pagini. Deci cam de trei rescrieri au parte textele mele. Bineînțeles că unele pot avea doar două, altele patru. Nu e ceva fix, nu e o procedură. La care se adaugă, cum ziceam, bibilitul frazelor. Ei, și aici cineva mi-a spus cândva, când pregăteam o carte pentru tipar și eu tot modificam cuvinte ca să-mi sune perfect, să aibă muzică etc., mi-a zis așa: „Băi, scriitorul trebuie să aibă curaj să scrie ce are de scris, dar trebuie să aibă curaj să mai și încheie textul. Că altfel n-ar mai publica nimeni niciodată.”
Dacă vorbim de timp… aici e dificil. Nu sunt un scriitor disciplinat. Dacă am zis că scriu seara/noaptea, câte două ore, asta nu înseamnă că de ani de zile, în fiecare noapte, scriu două ore. M-aș bucura să fi făcut așa. Dar n-am făcut. Pentru că sunt un leneș, sunt un Mare Maestru al Procrastinării. Poate de-aia n-am scris roman, deși am câteva începute. Documentarea pentru proza scurtă nu ia cu lunile. Deși trebuie să fii sigur că anumite lucruri funcționează în lumea pe care ai conceput-o, iar dacă te întorci în timp, să fii sigur că tot ce „apare în cadru” exista la vremea respectivă. Așa că petrec mult mai mult timp rescriind decât documentându-mă.
Și totuși, cel mai mult timp îmi ia să scriu primul draft.
Credit foto Marian Coman: FOTO & FILM 365
Despre rescriere, vor mai povesti: Alina Pavelescu, Flavius Ardelean, Camelia Cavadia, Radu Găvan, Mihai Radu, Diana Geacăr, Adina Popescu şi Vasile Ernu.
Citiţi şi ce au scris despre rescriere: Radu Țuculescu, Nicolae Stan şi Tatiana Ţîbuleac, Dan Stanca, Şerban Tomşa şi Andreea Răsuceanu, Simona Antonescu, Cornel George Popa şi Marian Ilea, Irina Georgescu, Iulian Popa şi Dumitru Crudu
scrie un comentariu