Unii lasă cărţile ca neatinse, alţii le amprentează cu notiţe de tot felul sau semne colorate. Cum îmi spunea cândva Dan C. Mihăilescu, unele cărţi arată după lectură precum un câmp de bătălie. Sunt curios să aflu cum arată cărţile după ce le citesc şi alţii. Poate romane ale unor colegi de generaţie ori poate compendii specializate care îi ajută în propria documentare. Însă vreau să aflu şi cum s-au adaptat scriitorii la formele moderne de lectură – ecranele de diverse forme ori audiobookurile – şi dacă au locuri preferate pentru citit, o cafenea, un mijloc de transport sau un cadru anume în care se pot concentra mai bine.
Despre relația fizică cu cartea
Cum arată, de obicei, o carte după ce ai terminat-o: curată, subliniată, plină de semne, cu foi îndoite?
Pentru volumele de ficțiune folosesc semne de carte (am unele simpatice, niște săbiuțe argintii și de bronz), rar îndoi colțuri și nu mai citesc la masă cu paginile proptite de solniță, deci sunt curate.
Cărțile folosite pentru documentare sunt pline de post-it-uri de diferite culori (am un cod al culorilor: portocaliu pentru personaj, albastru pentru detalii tehnice, șa).
Notezi pe margini? Ce fel de lucruri ajung acolo: idei, reacții emoționale, trimiteri pentru mai târziu?
Nu, am caiete speciale în care-mi trec ideile, pe cărțile tehnice folosesc carioci fluorescente cu vârf lat, același cod de culori.
Ți s-a întâmplat să recitești o carte și să te surprindă propriile însemnări de la o lectură mai veche?
Nu.
Există vreo carte „distrusă” de lectură la care ții în mod special?
Exagerat spus „distrusă”, am una șifonată, șubrezită, Ulise, de James Joyce.
Despre ce și cum citesc scriitorii
Ce tip de cărți citești cel mai atent: literatura colegilor de generație sau volumele de documentare?
Acord volumelor de documentare o atenție sporită, cărțile colegilor sunt citite din pură plăcere a lecturii.
Citești altfel o carte atunci când știi că îți va fi utilă pentru un proiect literar?
Evident, e o vânătoare de detalii atunci.
Ai autori contemporani pe care îi citești cu creionul în mână?
Nu.
Despre formele moderne de lectură
Cum s-a schimbat lectura ta odată cu ecranele: tabletă, e-reader, telefon?
Pentru că locuiesc departe de țară, accesul la cărți de hârtie mi-e limitat. Am sute de volume în e-readerul meu.
Folosești funcții precum highlight, notițe digitale sau bookmarks? Le revezi vreodată?
Da. Da.
Ce loc ocupă audiobookurile în rutina ta de cititor?
Sunt abonat la Audible (de la Amazon), ascult cel puțin o oră pe zi.
Despre spațiul lecturii
Unde citești cel mai bine și de ce: acasă, într-o cafenea, în tren, noaptea?
Citesc oriunde, oricum, obligatoriu noaptea înainte de culcare.
Ai nevoie de liniște absolută sau poți citi și în zgomot?
Dacă nivelul decibelilor nu-i prea ridicat, nu mă deranjează la citit.
Există un ritual al lecturii de care te agăți?
Nu.
Privire reflexivă
Crezi că felul în care citești spune ceva esențial despre felul în care scrii?
Nu, pentru mine cititul e necesitate, e reflex, e delectare, e satisfacere a curiozității, scrisu-i meșteșug.
Ce carte ai vrea să arate „ca un câmp de bătălie” după ce e citită de cineva?
Mi-ar plăcea să scriu eu însumi o astfel de carte.
Cumpără cărţi de Bogdan Perţache:
Susţine citeste-ma.ro:
scrie un comentariu