Unii lasă cărţile ca neatinse, alţii le amprentează cu notiţe de tot felul sau semne colorate. Cum îmi spunea cândva Dan C. Mihăilescu, unele cărţi arată după lectură precum un câmp de bătălie. Sunt curios să aflu cum arată cărţile după ce le citesc şi alţii. Poate romane ale unor colegi de generaţie ori poate compendii specializate care îi ajută în propria documentare. Însă vreau să aflu şi cum s-au adaptat scriitorii la formele moderne de lectură – ecranele de diverse forme ori audiobookurile – şi dacă au locuri preferate pentru citit, o cafenea, un mijloc de transport sau un cadru anume în care se pot concentra mai bine.
Despre relația fizică cu cartea
Cum arată, de obicei, o carte după ce ai terminat-o: curată, subliniată, plină de semne, cu foi îndoite?
După ce citesc o carte, în general arată neatinsă. Iar asta deoarece în copilărie, atunci când mi-am format deprinderea cititului, taică-meu vitreg mă certa/pedepsea dacă îndoiam colțul să pun semn, sau dacă subliniam cu creionul un anume paragraf care îmi plăcea. Nici vorbă să pot pune o carte desfăcută cu fața în jos, cum fac unii. La noi în bibliotecă așa arătau majoritatea cărților: intacte. Aveam destul de multe, taică-meu vitreg fiind un cititor împătimit. Încă citește mult și acum, la 73 de ani. Cu toate astea am luat cunoștință și cu situația inversă, adică cititul unei cărți obsesiv, până la distrugerea completă. Bunicul din partea mamei citea înainte de culcare. Dar el nu simțea nevoia de variație, nu, el citea mereu aceleași trei-patru cărți. Răscoala, Anna Karenina, Aventuri în taiga și Contesa Walewska și Napoleon, iar de multe ori adormea cu ele în mână, drept pentru care îi cădeau pe piept și le îndoia accidental paginile. Aceste cărți ajunseseră să nu mai aibă coperți și le lipseau câteva pagini. Arătau ca și cum bunicul se întorsese cu ele din război sau din lagărul Siberiei unde chiar fusese.
Notezi pe margini? Ce fel de lucruri ajung acolo: idei, reacții emoționale, trimiteri pentru mai târziu?
Niciodată.
Ți s-a întâmplat să recitești o carte și să te surprindă propriile însemnări de la o lectură mai veche?
Nu. Chiar și dacă acum cărțile îmi aparțin și aș putea să fac orice cu ele, deprinderea de a citi “curat” s-a păstrat. În biblioteca mea am și cărți în română, și în engleză. La cele în engleză mă surprinde uneori câte o fițuică pe care sunt notate câteva cuvinte traduse, scrisul meu de mână. Mă surprinde cât de banale mi se par acele cuvinte acum.
Există vreo carte „distrusă” de lectură la care ții în mod special?
Nu. Dacă aș avea cărțile bunicului, acelea ar fi în mod sigur cărțile cele mai valoroase pe care le-aș avea cu mine. Dar în afară de Anna Karenina, s-au pierdut. Iar Anna Karenina a fost împrumutată de el unei nepoate care a pierdut volumul 1. Fără volumul 1, acea carte a rămas aproape intactă. Are doar ștampila “V. Bujan” pe prima pagină și la pagina 100. Orice carte care ajungea în biblioteca tatălui meu vitreg făcea cunoștință cu acea ștampilă, iar după moartea bunicului cartea a stat o perioadă la ei înainte să “emigreze” la mine. Anna Karenina mi se pare unul dintre cele mai bune romane scrise vreodată, la fel ca Război și Pace. Iar Rebreanu, cel mai bun scriitor român clasic. Se vede treaba că bunicul nu avea gusturi rele. Și la fel Aventuri în taiga, am găsit mai recent o carte de același scriitor rus, K. V. Arseniev, în două volume, Prin taigaua extremului orient. Mi-a plăcut atât de mult încât i-am scris și o recenzie.
Despre ce și cum citesc scriitorii
Ce tip de cărți citești cel mai atent: literatura colegilor de generație sau volumele de documentare?
Cred că citesc mai atent volume de documentare. De exemplu, când scriam la ultimul meu roman, am recitit Cine l-a ucis pe Polomino Moreno. Când am scris romanul cu armata, am citit atent Orașul și câinii, Catch‑22 și alte romane cu acțiune similară. În ultimul timp citesc SF pentru că vreau să mai public o colecție de povestiri SF. Nu vreau ca ceea ce scriu eu să semene fie și un pic cu ceva ce s-a scris deja. Dacă găsesc asemănări cu ceea ce aveam eu în cap, abandonez. Asta mi s-a întâmplat de curând la SF, am abandonat planul de a scrie ceva după ce am realizat că ar fi semănat prea mult cu una scrisă de frații Strugatsky.
Citești altfel o carte atunci când știi că îți va fi utilă pentru un proiect literar?
Bineînțeles. Am citit atent tot ce a scris Kafka pe vremea când scriam la Liftul.
Ai autori contemporani pe care îi citești cu creionul în mână?
Nu citesc nimic cu creionul în mână. 🙂 După mine, cel mai bun roman al acestui secol este 2666 de Roberto Bolano. L-am citit în format electronic și sigur îl voi reciti. Citesc mult în format electronic. Uneori fac copy/paste la unele pasaje care îmi plac și le pun în vreun fișier, dar după un timp se pierd pentru că sunt foarte dezorganizat.
Despre formele moderne de lectură
Cum s-a schimbat lectura ta odată cu ecranele: tabletă, e-reader, telefon?
Foarte tare. De ce sa mă car cu 2666 pe avion riscând să depășesc limita kilogramelor la bagaj când pot citi pe tabletă? Pe tabletă poți mări pagina cât vrei, mi se pare un alt mare avantaj acum în era cărților “ieftine” pe care editurile le scot pe bandă rulantă cu litere minuscule pentru a încăpea în cât mai puține pagini. Editurile care scot cărți așa ar trebui date în judecată. Strică ochii cititorilor. Cu audiobooks însă am probleme. Mi-e greu să stau concentrat pe lectură, îmi fug gândurile aiurea și mă trezesc într-un punct unde realizez că nu am reținut nimic din ce s-a spus de vreo zece minute. Și dacă ești la volan, mult noroc să derulezi înapoi exact în punctul unde “rămăsesei”.
Folosești funcții precum highlight, notițe digitale sau bookmarks? Le revezi vreodată?
Niciodată.
Ce loc ocupă audiobookurile în rutina ta de cititor?
Am răspuns ceva mai sus. Îmi plac mult ca idee, dar consider că nu sunt pentru mine. Am reușit să ascult puține cărți până la sfârșit. Problema celor trei corpuri de Cixin Liu, O serie de întâmplări nefericite de Lemony Snicket și poate încă vreo două, atât. Am încercat de curând să îmi pun Tender is the Night de Scott Fitzgerald pe niște casti cu memorie, dar mi-a amestecat capitolele chiar și după ce mi-am pierdut o grămadă de timp pentru a le numerota eu pe toate în stil 01, 02, 03 etc. De exemplu, după capitolul trei, venea aleatoriu capitolul opt. M-am enervat groaznic.
Despre spațiul lecturii
Unde citești cel mai bine și de ce: acasă, într-o cafenea, în tren, noaptea?
Daca mă prinde o carte, citesc foarte repede. Am citit de curând un roman întreg în avion. Nu are rost să îi dau numele că nu e tradus în română. În cafenea nu am citit niciodată. Cel mai bine citeam acasă, dar în ultimul timp sunt mereu distras de la lectură. FB, YouTube, mi se pare din ce în ce mai greu să rămân concentrat pe lectură. Încep să îi înțeleg pe tinerii din ziua de azi că nu mai citesc.
Ai nevoie de liniște absolută sau poți citi și în zgomot?
Îmi place să citesc în liniște. În exemplul de mai sus, în avion, trebuie să adaug acum: folosesc dopuri de pus în urechi. De vreo zece ani dorm cu dopuri. Mă deranjează zgomotul. Port în permanență cu mine o pereche de dopuri în buzunar.
Există un ritual al lecturii de care te agăți?
Îmi place să descopăr cărțile independent de prieteni și de recomandările lor. Ajung la noi cărți citind despre ele. În ultimul timp am luat din recomandările noilor apariții din revista Economist. Au recomandări bune.
Privire reflexivă
Crezi că felul în care citești spune ceva esențial despre felul în care scrii?
Felul în care citești, nu. Ce anume citești, da.
Ce carte ai vrea să arate „ca un câmp de bătălie” după ce e citită de cineva?
Războiul sfârșitului lumii, de Llosa. Cartea aia merită să arate ca un câmp de luptă la ce masacre sunt descrise în ea.
Cumpără cărţi de Cornel Bălan:
Susţine citeste-ma.ro:
scrie un comentariu