Pe Cristina Paşcanu, o puteţi urmări în cadrul Kooperativei Poetice sau pe contul de Instagram Dimineţi târzii.
14.
taică, tăicuță, tăiculiță
ce n-aș da s-adorm fără coșmaruri
în care picioarele păroase ale unuia
se-mping în fesele mele
în timp ce sângele și lacrimile curg în capul
proptit ca un butuc spart pe jumătate
lângă un morman de lemne
a căror așchii mi-au intrat prin palme și s-au blocat în gât imitând
mișcarea oaselor de pește
ce nu vor să iasă decât dacă-ți bagi mâna până verși
taică, tăicuță, tăiculiță
și-ce-aș putea face eu ca
să nu-mi mai șterg cu podul palmei
lacrimile strânse în sferele perfecte
ale pânzelor de paianjen din
colțurile camerei nemăturate,
spații rămase mereu de atins
taică, tăcuță, tăiculiță
și tot ce-am face noi e să sperăm
că ziua de mâine nu-i asta de azi
mereu vrem o zi albă
ca fulgul de gâscă ce zboară peste
umărul cald al bărbatului cu sclerotica neagră
un întuneric pe care-l voi pironi
până ce
taica, tăicuța, tăiculița
îmi va oferi în schimbul vieții
mo(art)e(a)
Fotografie reprezentativă: K. Mitch Hodge / Unsplash
scrie un comentariu