Şantajul sentimental este o formă puternică de manipulare în care oamenii apropiaţi nouă ne ameninţă că ne pedepsesc dacă nu facem ceea ce doresc. Şantajiştii de acest tip ştiu cât de mult preţuim relaţia pe care o avem cu ei. Ne cunosc vulnerabilităţile şi cele mai ascunse secrete. Pot fi părinţii sau partenerii, şefii sau colegii, prietenii sau iubiţii noştri. Şi indiferent cât de mult ţin la noi, se folosesc de această cunoaştere intimă ca să câştige ceea ce doresc: ascultarea noastră.
În Şantajul sentimental, autoarea de bestselleruri Susan Forward disecă anatomia unei relaţii afectate de manipulare pentru a oferi ţintelor şantajului instrumentele de care au nevoie pentru a riposta. Într-un stil clar, fără ocolişuri, ea subliniază paşii specifici pe care îi pot face cititorii, oferind liste de bifat, scenarii practice şi tehnici concrete de comunicare care vor întări relaţiile şi vor rupe cercul şantajului pentru totdeauna.
„O carte ca o mână de ajutor… înseamnă foarte mult pentru persoanele care se simt controlate de nevoile, nazurile şi ameninţările altora.“ – Detroit News/Free Press
„Puteţi respira uşuraţi! Susan Forward vă ajută să identificaţi şi să corectaţi un tipar extrem de distrugător şi menit să inducă în eroare de relaţionare cu cei pe care îi iubeşti. Recomand cu căldură această carte importantă.“ – dr. Susan Jeffers, autoare a Feel the Fear and Do It Anyway şi a End the Struggle and Dance with Life
Fragment
Lumea șantajului sentimental este ambiguă. Dacă unii șantajiști sunt clari în amenințările lor, alții ne pot trimite semnale amestecate, fiind în majoritatea timpului amabili și apelând la șantaj doar ocazional. Asta face dificil de identificat când se dezvoltă un tipar de manipulare într‑o relație.
Există, desigur, șantajiști convingători, neambigui, care fac în mod constant amenințări directe referitoare la ce se va întâmpla dacă nu faci ca ei și care îți prezintă limpede consecințele nesupunerii, în termeni lipsiți de echivoc: „Dacă mă părăsești, nu‑ți vei mai vedea copiii niciodată“. „Dacă nu‑mi susții proiectul, îți voi întârzia recomandarea până îl vei susține.“ Amenințare clară, intenție neîndoielnică.
Mult mai adesea, totuși, șantajul sentimental este mult mai subtil și apare în contextul unei relații în mare parte bune și pozitive. Știm care sunt caracteristicile cele mai bune ale celeilalte persoane și facem ca amintirile noastre despre experiențele pozitive să ne umbrească sentimentele sâcâitoare că ar fi ceva în neregulă. Șantajul sentimental ne cotropește pe furiș, strecurându‑se tăcut peste granița comportamentului normal, acceptabil, către tranzacții care sunt la început discrete, apoi încărcate de elemente care ne compromit fericirea.
Înainte să putem eticheta comportamentul oricui drept șantaj sentimental, acesta trebuie să aibă anumite componente. Putem pune diagnosticul aproape la fel cum ar stabili un doctor dacă o persoană are o suferință fizică: analizând simptomele. În exemplul care urmează, veți vedea un cuplu într‑o relație de dragoste, dar simptomele sunt valabile indiferent dacă partenerii aflați în conflict sunt prieteni, parteneri de afaceri sau rude. Situațiile pot diferi, dar tacticile și acțiunile vor fi aceleași – și în mod cert, ușor de recunoscut.
Cele șase simptome mortale
Un tânăr cuplu pe care îl cunosc, Jim și Helen, este împreună de puțin peste un an. Helen, profesoară de literatură la o facultate de stat, are ochi mari căprui și un zâmbet larg, perfect. I‑a fost prezentată lui Jim la o petrecere, iar Jim a părut încântător. Înalt, cu vorbă blândă, Jim este un compozitor de succes. Cei doi se iubesc foarte mult. Cu toate acestea, încetul cu încetul, pentru Helen nu mai este atât de plăcut să fie cu Jim. De fapt, relația lor a trecut prin cele șase etape ale șantajului sentimental.
Pentru a vă oferi o idee clară asupra felului în care arată și se simt cele șase simptome ale șantajului, haideți să parcurgem o versiune simplificată a unui conflict apărut între Jim și Helen. Veți observa că unele dintre simptome descriu comportamentul lui Jim, altele se concentrează asupra celor ale lui Helen.
1: Solicitare. Jim vrea ceva de la Helen. El îi sugerează că au petrecut atât de mult timp unul cu altul, încât ar putea foarte bine să se mute împreună. „Practic, eu locuiesc deja aici“, îi spune el. „Haide s‑o facem oficial.“ Apartamentul ei este imens, iar jumătate din lucrurile lui sunt acolo, adaugă el, așa că ar fi o tranziție simplă.
Uneori, șantajiștii nu verbalizează ceea ce vor la fel de clar ca Jim, ci fac astfel încât noi să ne dăm seama. Jim ar putea sublinia o chestiune indirect, poate bosumflându‑se după nunta unui prieten, făcând‑o apoi pe Helen să spună: „Mi‑aș dori să putem fi mai aproape; mă simt atât de singură uneori“, și zicând, în cele din urmă, că i‑ar plăcea să se mute la ea.
La prima vedere, propunerea lui Jim pare o dovadă de iubire, și nicidecum o solicitare, dar devine curând limpede că este decis să facă ce și‑a propus și că nu are de gând să negocieze sau să schimbe lucrurile.
2: Împotrivire. Helen nu se simte în largul ei la gândul că Jim s‑ar putea muta la ea și își exprimă sentimentele spunându‑i că nu este pregătită pentru o astfel de schimbare în relația lor. Ține foarte mult la el, dar vrea ca el să aibă locul lui.
Dacă ar fi fost o persoană mai puțin directă, Helen s‑ar fi putut împotrivi altfel. S‑ar fi putut închide în ea, devenind mai puțin tandră, sau i‑ar fi putut spune că este hotărâtă să renoveze, iar el trebuie să își ia toate lucrurile de la ea până se termină treaba. Indiferent cum și‑ar exprima împotrivirea, mesajul este clar. Răspunsul este nu.
3: Presiune. Când vede că Helen nu îi dă răspunsul pe care și‑l dorește, Jim nu încearcă să îi înțeleagă sentimentele. Preferă să o forțeze să se răzgândească. La început, se comportă ca și cum ar fi dispus să discute cu ea situația, dar discuția devine monolog și se transformă în morală. El schimbă declarația de împotrivire a lui Helen într‑o declarație a neajunsurilor ei, prezentându‑și propriile dorințe și solicitări în cei mai pozitivi termeni: „Eu vreau doar ce este mai bun pentru noi. Eu vreau doar să îți ofer. Când doi oameni se iubesc, ar trebui să vrea să își împartă viața. De ce nu vrei să îți împarți viața cu mine? Dacă nu ai fi așa de egocentristă, ți‑ai putea deschide un pic viața?“
Apoi apelează la șarm și întreabă: „Nu mă iubești destul cât să mă vrei aici tot timpul?“ Un alt șantajist ar putea crește presiunea insistând hotărât că mutarea lui ar îmbunătăți relația și i‑ar aduce mai aproape. Indiferent de stil, presiunea intră în joc, deși ar putea fi ambalată în termeni binevoitori – de exemplu, Jim i‑ar spune lui Helen cât de mult îl doare refuzul ei.
4: Amenințări. Cum Jim continuă să se lovească de zidul împotrivirii, o informează pe Helen că vor exista consecințe dacă nu îi oferă ce dorește. Șantajiștii pot amenința să ne provoace durere și nefericire. Ei ne pot spune cât de mult îi facem noi să sufere. Ei pot, de asemenea, încerca să ne tachineze cu promisiuni despre ce ne‑ar putea ei oferi sau cât de mult ne vor iubi dacă le facem pe plac. Jim o atacă pe Helen cu amenințări voalate: „Dacă nu îți poți lua un astfel de angajament față de mine după tot ce am însemnat unul pentru celălalt, poate că este timpul să ne facem noi relații“.El nu amenință direct cu încheierea relației, dar sugestia este imposibil de ratat pentru Helen.
5: Supunere. Helen nu vrea să îl piardă pe Jim, spunându‑și că poate a greșit când i‑a zis că nu se poate muta la ea, în ciuda sentimentelor ei constante de neliniște. Ea și Jim discută doar superficial despre îngrijorările ei, iar Jim nu face nici o încercare să i le aline. Câteva luni mai târziu, Helen cedează, iar Jim se mută la ea.
6: Repetare. Victoria lui Jim face loc unei perioade de calm. Acum că a obținut ce a vrut, pune capăt presiunii, iar relația pare să se stabilizeze. Helen încă nu se simte mulțumită cu felul în care s‑au desfășurat lucrurile, dar este în același timp ușurată că a scăpat de presiune și a redobândit dragostea și aprobarea lui Jim. Acesta a văzut că, dacă a pus presiune pe Helen și a făcut‑o să se simtă vinovată, a obținut fără probleme ce a vrut. Iar Helen a văzut că metoda cea mai rapidă pentru a pune capăt tacticilor de presiune ale lui Jim este că cedeze. Astfel s‑au pus bazele unui tipar de cerere, presiune și capitulare.
Aceste șase caracteristici sunt esența sindromului șantajului sentimental și vom reveni asupra fiecăreia dintre ele pentru a le explora mai în profunzime pe parcursul acestei cărți.
Cartea este disponibilă pe site-ul Editurii Litera.
Sursa foto: pagina de Facebook Susan Forward
scrie un comentariu