Volumul Ramonei Boldizsar transcede o hipervigilență dureroasă a minții care controlează și obligă la autoanaliză și devine o căutare imperativă pentru poetă. Temele pe care le abordează sunt vaste – unele dintre ele pot fi interpretate ca poezii politice, feministe, altele pur și simplu drept cuvinte scrise de un abia-devenit adult care încearcă să se înțeleagă. Cea mai des regăsită temă este lipsa ordinii, atât mintale, cât și a lumii dominate de interpretarea și confuzia unei minți agile și tinere. Volumul Ramonei Boldizsar este învârtirea în jurul cozii tipice tinerilor adulți, este nevoia de a ierarhiza principii și de a se împăca cu trecutul – atât personal, cât și generațional.
Fragment din „în șah (senti)mental”
Unii spun că e din cauza hormonilor. Sunt femeie și asta îmi
ocupă tot timpul
gândurile și mai ales
emoțiile.
câteodată mă cuprinde o tristețe imensă
nu știu de unde vine
e familiară și în același timp nu-mi aparține.
Mă încurc în motive
ridic tonul&refuz introspecția.
Decizia de a refuza introspecția nu e decât o frustrare a eului poetic, o decizie de a se depărta de o obsesie pe care o are, de o nevoie de a-și explica fenomene. Ideea din jurul poemelor Ramonei Boldizsar este introspecția, este o analiză făcută în cerc cu o bormașină. De fiecare dată lucrează extrem de mult la a ajunge la o concluzie, la a se lămuri în diferite privințe.
Limbajul este deseori presărat cu mici ironii ce nu fac decât să lucreze în ajutorul cititorului, volumul este concentrat pe un discurs simplu, cu mici sincretisme pentru cunoscători (îi menționează pe James Baldwin, Mozart, Bach, Vivaldi etc.), dar care nu împiedică înțelegerea textului. Dimensiunea naturală a textului e dată și de prezența cuvintelor sau frazelor englezești – discurs care doar este îmbunătățit; cititorul Ramonei Boldizsar îi este amic și părtaș la cele mai ascunse și negre gânduri, dar este conectat la lumea străină – nu doar prin limbă, ci și prin referințe culturale.
double trouble
duc o existență dublă
într-una din ele scriu cu litere mici fără respect
topica gramatica semnele de
punctuație
în cealaltă încerc să fac totul ca la carte
să scriu numele proprii cu litere mari de tipar să respect
așezarea în pagină
să mă conectez
corespunzător responsabil absolut nedetașabil
la toți oamenii din
viața mea
Presiunea de a respecta reguli e manifestată în „double trouble” prin conturarea unui portret specific unei conştiințe acute, unei dorințe crude de a ordona – poeta jonglează cu dorința de a se conforma tradiției pentru că-i înțelege importanța și în același timp cu nevoia de a se rupe de aceasta și de un conformism pe care nu-l poate adopta. E imaginea unei disperări care trimite din nou la introspecție, care nu permite neasumări – pornite din dorința de a cunoaște ceva, de a avea certitudini și drumul alunecos pe care-l parcurge pentru a ajunge acolo.
Evadări contemporane
suntem generația depresivă lipsită de
drive ocupațional
ne folosim de mecanisme pentru creșterea productivității
daily planning, aplicații pentru meditație&respirație, diete cu
deficit caloric și doi litri de apă pe zi
renunțăm periodic la zahăr și facebook, ne întoarcem teleghidați
spre dulapul cu dulciuri cu telefonul în mână (ecranul crăpat
într-o parte
costă prea mult să-l repari din nou)
scrollul e noul răsfoit de ziar, tutorialele pe yotube țin loc de
învățare prin experiment și lecturile noastre sunt
escapisme
voluntare
a sta pe loc înseamnă să te
confrunți cu tot ce ai evitat și încă nu ești pregătit să
dai nas în nas cu tine
însuți
Contemporaneitatea pentru Ramona Boldizsar nu este lipsită de nevoia de a conștientiza lumea în care trăiește – nu e suficient să fii contemporan ca să fii contemporan. Reprezentarea dualității personajului poetei nu se află într-o lipsă de căutări, nu este un tânăr transformat în adult care-și caută drumul – personajul nu e activ fizic, nu cercetează decât cu mintea – caută să-și explice neobosit lumea și așteptările nerealiste care-l suprasolicită. De aici „a sta pe loc înseamnă să te/ confrunți cu tot ce ai evitat și încă nu ești pregătit să/ dai nas în nas cu tine/ însuți” – poeta realizează că adevărata confruntare e o introspecție sinceră, o analiză de la care pleacă o adevărată evoluție – dar care necesită mai multă muncă decât i-ar plăcea.
De fapt, personajul Ramonei, care pare că este însăși poeta, este concluzia secolului – este un pește care se zbate între vremurile despre care citește (pentru că ne vorbește despre sofiști și filosofie) și pragmatismul și graba zilelor în care trăiește („daily planning”, „aplicații pentru meditație&respirație”, „facebook”) – confesiunea care ajunge la cititor de multe ori este cea în care se regăsește. Ramona Boldizsar propune, așadar, un conflict care nu îi este străin nimănui – viața la frontiera dintre nevoia de a resuscita vremurile trecute și de a rezista turbulențelor cotidiene.
Ramona Boldizsar, „nimic nu e în neregulă cu mine“, Casa de Pariuri Literare, anul publicării: 2021, nr. pagini: 70
Puteţi să cumpăraţi cartea de la:
Fotografie reprezentativă: engin akyurt / Unsplash
scrie un comentariu