Am mai făcut eu tâmpenii la viața mea, dar nu atât de flagrant pornografice ca ceea ce urmează în acest text. A doua parte a titlului ar trebui să dea măsura pornografiei propriului eu gonflat, ca al lui BoJack Horseman din serialul animat cu același nume. Și, ca să fim înțeleși până la capăt, nu pot să-mi sug decât my big dick energy/ personality.
Chiar nu cred că lumea literară are nevoie de scriitori deveniți critici literari (vorba vine, că nu sunt atât de bună la scris despre cărțile altora) care să se autorecenzeze într-un acces maxim de narcisism, dar eu nu mă pot abține, aia e. Și o spun în contextul în care mi s-a reproșat direct că, dacă scriu și public un text de genu’, chiar mi-o sug singură în public și ce e în neregulă cu mine de țin morțiș s-o fac. Nu știu, totul și nimic? Ce aș putea spune despre volumul meu de debut și să nu o fi făcut deja în corpusul său? O întrebare foarte bună, cu posibile răspunsuri cam dubioase.
1. Primul răspuns, la care inițial nu m-am gândit deloc, e faptul că a trebuit să scriu un volum întreg în care mă smiorcăi cum my personal BoJack is not having sex with me ca să-mi dau seama că sunt cât se poate de lesbiană și că, de fapt, acolo e problema de fond. Faptul că nu am lăsat niciun bărbat prin preajma mea să-mi rezolve anxietățile de ordin sexual e pentru că nu am vrut niciodată în mod real să mi le rezolve ei. Bine, problema e mai complicată și complexă și are multe aspecte, nu se rezumă doar la scrierea acestui volum, în urma căruia, vezi doamne, mi-am dat seama subit că sunt lesbiană. Are legătură și cu faptul că m-am îndrăgostit până peste cap de o femeie (+ reciprocitate), dar asta e altă discuție. Dar un element fundamental la lesbiene e faptul că toate crush-urile lor on men sunt cât se poate de neîmpărtășite și puteți să mă credeți pe cuvânt când spun că toate crush-urile mele heterosexuale au fost cât se poate de one sided. Așa că am scris un volum de debut în care, de fapt, spun că sunt lesbiană fără să știu că asta fac. Sper ca în viitor toate scriitoarele lesbiene (dar nu numai) să-mi mulțumească și să-mi trimită DM-uri pe instagram despre cum le-am făcut viața mai puțin de căcat. Dacă am fost înconjurată numai de narațiuni cu heterolăi… (creditul pentru acest ultim cuvânt, deși nu știu dacă ea l-a inventat, se duce spre Roxa David)
2. De fapt, am vrut să le-o înscenez bărbaților care îmi vor citi volumul. Mă rog, cam târziu pentru asta, având în vedere că am spus mai sus că sunt cât se poate de lesbiană, dar tot mai funcționează. Adică? Adică în capul meu e că așa ar fi sunat vocea Lolitei dacă Humbert-Humbert i-ar fi dat una în Lolita și nu ar fi fost un porc ordinar care justifică his arrested development printr-o poveste de dragoste când e vorba de o poveste despre abuz. Vă place, nu vă place această voce a Lolitei imaginată de mine, aia e, alta nu am avut/ nu am putut face. Cred că acest volum spune mai multe despre bărbații care îl vor citi și li se va scula, deși în background e o relație toxică (iar unii s-ar putea să-l citească știind și faptul că sunt lesbiană), decât spune despre mine, care l-am și scris și publicat și, nu-i așa, pot fi acuzată cu ușurință că am un volum destul de pornografic. În continuare cred că problema volumului e cititorul, nu eu și intențiile mele ca scriitoare. Dar având în vedere faptul că nu mi-am dorit ca bărbații să câștige acest joc, sunt cât se poate de mulțumită la finalul zilei la capitolul înscenare.
3. Chiar mă consider egală cu bărbații scriitori prin acest volum și, de fapt, prin ceea ce scriu în general. Nu suport ideea să plec de pe o poziție de inferioritate în fața bărbaților, mai ales din punct de vedere literar. Știu că sunt la fel de bună sau poate chiar mai bună decât mulți dintre scriitori și nu am de gând să cer iertare pentru această aroganță. Nu e ca și cum am scris acest volum ca să fiu plăcută neapărat. De fapt, cu cât sunt mai enervantă, cu atât mă simt mai bine în general în această viață, deci cu cât e mai enervant acest volum pentru cititor, cu atât mai bine. Chiar nu vreau să știi de unde să mă apuci și în ce cutie să mă pui.
4. Nu știu cât de scris pentru femei e acest volum. Nu m-am lămurit încă, trebuie să recunosc. Poate chiar e scris strict pentru lesbiene, ce să zic? Ideea e că nu mi-am propus să scriu un volum de poezie feminist. Nu fac propagandă când scriu, îmi pare rău că nu-mi pare rău că s-ar putea să dezamăgesc agenda feministă cu această afirmație. Volumul meu se poate citi de către oricine, indiferent de sexul biologic și, sper, orientare sexuală. La convingeri personale nu garantez, pentru că ălea s-ar putea să fie o cu totul altă poveste.
Sper ca la următorul volum să fiu cât se poate de openly gay, deși până atunci s-ar putea să fie interzis și să fiu nevoită să-l dau să circule în samizdat. Și cu pseudonim. Altul decât Alana Payne.
am ieșit la agățat / uite umerașul
îţi lărgesc ochiul penisului
cu cârligul umeraşului din metal
ovulul inserat antrenează armata de spermatozoizi
îl flanchează fără a-l insemina
călătoreşte prin uretră liniştit
cartografiază anatomia masculină
modele de azulejos sau jackson pollo(a)ck spongios
intersecţie
autostrada spre testicule
acolo va fi mereu rege printre soldaţii-mormoloci
în vezică pe cont propriu
în drum spre creierul tău
prin vena iliacă internă
până în vena cavă inferioară
nu se mai opresc decât în atriul drept
lasă larve ce se vor
transforma în fluturi ucigaşi
care vor suge cu trompa sângele
pe unii îi vei vomita când vor deveni mari
ultimul ieşit stinge soarele
înainte de pulverizare
dezvăluire șocantă în care Alana Payne e protagonistă
azi i-am spus la şedinţă psiholoagei
că mi se pare că nu-mi mai iese natural
să scriu despre tine m-a felicitat dar nu
mi-a dat nicio steluţă aurie ca la grădi
a început să râdă când m-am plâns că
nici măcar cu un futai nu am rămas
în ritmul în care merg lucrurile
probabil nici volum de debut coerent
n-o să mai am de pe urma ta
şi chiar vreau să-mi fac
numărul și cu literatura
(nu ca tine)
îmi doresc şi puţin scandal
de ce să mint?
(doamne ajută că există bărbați
pe care să-i înjuri
până ți se formează vocea poetică)
sunt naivă pentru că încă scriu
cu poza de poetă genială nu agăț nimic
nici pe scriitori nu-i impresionez
cu asta[1]
(între noi fie vorba
îmi doresc să vină la mine
să-mi spună că vor să scrie exact ca mine)
ăia de vârsta mea nu mă interesează
ceilalți sunt luați sau toxici
adevărata dezvăluire șocantă
ar fi să aflați că BoJack
a scris toate aceste poeme
la cât futut pulă spermă
e în poezia mea
[1] Mai ales când le contest autoritatea în domeniul narcisismului.
Iulia Stoichiț, BoJack is Payne. O.P.N. (Obiect Poetic Necalificabil), Casa de Pariuri Literare, anul publicării: 2022, nr. pagini: 86
Puteţi cumpăra cartea de la:
Fotografie reprezentativă: Masaaki Komori / Unsplash
no damsels?